7 afectiuni genetice frecvente la pisici
In prezent, este pus un accent tot mai mare pe intelegerea ADN-ului animalului nostru de companie (ce rasa este? de unde provine?), astfel incat proprietarii acestora incep sa se intrebe in mod natural ce boli ar fi mostenit acestea, pe langa ochii albastri sau tiparul dungilor de pe blana. In acest articol vom enumera 7 afectiuni genetice frecvent intalnite la pisici si cum pot fi acestea prevenite si tratate.
Afectiuni genetice frecvent intalnite la pisici
1. Boala tractului urinar inferior la pisici
Boala tractului urinar inferior la pisici (BTUI) este cea mai frecventa afectiune genetica la pisici, incidenta fiind de aproximativ 4% din pisici (de rasa pura sau mixta).
Pisicile sunt diagnosticate cu aceasta boala cand au simptome tipice (incordare la urinare, urinare frecventa in cantitati mici, urinare dureroasa si urinare in afara litierei) si au fost excluse alte cauze potentiale. Genetica nu este singura cauza a acestei boli. Si alti factori de risc precum stresul si obezitatea, pot provoca boli ale tractului urinar la pisici.
Tratamentul bolii se axeaza pe ameliorarea stresului, imbogatirea mediului, mentinerea litierei curate, modificari ale dietei, cresterea consumului de apa si medicamente antiinflamatoare sau alte medicamente. Nu este disponibil niciun test genetic pentru boala tractului urinar inferior la pisici (BTUI).
2. Diabet
Diabetul de tip II este obisnuit la populatia felina in ansamblu insa pisicile din rasa Birmaneza au o incidenta semnificativ mai mare decat cea normala datorita geneticii lor.
Simptomele tipice ale diabetului fara complicatii includ sete crescuta si urinare, precum si scaderea in greutate, in ciuda unui apetit bun sau chiar crescut.
Deoarece nu este disponibil niciun test pentru a determina care pisici birmaneze sunt expuse riscului de a dezvolta diabet, se aplica regulile generale de prevenire a diabetului. Acestea includ gestionarea greutatii, incurajarea exercitiilor fizice si o dieta bogata in proteine/saraca in carbohidrati. Tratamentul implica si injectii zilnice cu insulina.
3. Boala polichistica renala (PKD) la pisici
Pisicile cu boala polichistica de rinichi au numeroase cavitati pline de lichid (chisturi) in rinichi. Chisturile devin in cele din urma atat de mari si/sau numeroase incat pisicile dezvolta insuficienta renala. Simptomele timpurii includ sete intensa si urinare, apetit scazut, pierdere in greutate si letargie.
Boala este frecvent intalnita la pisicile Persane si rasa de pisica Himalayana, datorita unui defect genetic prezent cu o frecventa ridicata la aceste rase.
Se pot efectua teste genetice pentru mutatia care provoaca boala polichistica a rinichilor. Inainte de a cumpara o pisica expusa riscului, asigurati-va ca pisica respectiva sau ambii parinti au fost testati negativ pentru gena in cauza.
Tratamentul pentru pisicile care sufera de boala polichistica renala implica modificarea dietei, terapia cu fluide si o varietate de medicamente, dupa caz.
4. Boli de inima
Cardiomiopatia hipertrofica la feline (un tip de boala cardiaca) este cauzata de mutatii genetice identificate la pisicile din rasele Maine Coon si Ragdoll.
Pisicile afectate de aceasta boala mor brusc sau dezvolta insuficienta cardiaca la inceputul sau la mijlocul vietii. Tratamentul insuficientei cardiace poate imbunatati calitatea vietii unor pisici cu cardiomiopatie hipertrofica.
Se pot efectua teste genetice pentru detectarea anomaliilor genetice, atat la Main Coon cat si la Ragdoll. Potentialii proprietari ar trebui sa cumpere doar pisici care nu poarta aceste gene sau despre care se stie ca sunt rezultatul unei reproduceri intre doua pisici care nu sunt purtatoare.
5. Sindromul Manx
Mutatiile genetice au dus la nasterea pisicilor Manx (si a altor rase) cu cozi extrem de scurte sau absente.
Din pacate, aceste mutatii nu afecteaza doar oasele cozii ci si tesutul nervos din apropiere, ducand adesea la anomalii de pozitie si miscare la picioarele din spate, precum si la incontinenta urinara si fecala.
Cu cat coada unei pisici este mai scurta, cu atat este mai probabila disfunctia neurologica. Asa ca, daca nu intentionati sa va expuneti pisica in competitii feline, alegeti o pisica cu un rest de coada mai lunga.
Nu exista niciun tratament pentru sindromul Manx, altul decat ingrijirea simptomatica.
6. Surditate
Pisicile albe cu ochi albastri sunt mult mai probabil sa fie surde decat alte pisici din cauza unei mutatii genetice care afecteaza nu numai blana si culoarea ochilor ci si dezvoltarea structurilor din urechi.
Mostenirea acestei gene anormale (numita „W” de catre geneticieni) este complexa asa ca nu orice pisica care o poarta este surda. Parul alb si ochii albastri pot fi cauzate de alte gene care nu cresc sansele de surditate.
Nu exista tratament disponibil pentru surditatea cauzata de gena „W”, dar pisicile afectate pot trai o viata lunga si fericita daca sunt tinute in casa.
7. Orbire
Atrofia retiniana progresiva (PRA) este o boala care provoaca orbire la mijlocul si la sfarsitul vietii, fiind cunoscuta ca avand o cauza genetica la unele pisici. Doua gene sunt implicate in rase precum Abisiniana, pisica Somaleza si rasa de pisici Ocicat. Exista teste pentru depistarea ambelor gene.
Din cauza modelului lor de mostenire este nevoie de doua copii ale unei gene anormale pentru a provoca orbirea. Prin urmare, testarea genetica inainte de cumparare ar trebui sa indice fie ca pisica in cauza nu poarta mai mult de o copie a genei anormale, fie ca doar unul dintre parintii sai o are.
Atrofia retiniana progresiva (PRA) nu poate fi tratata dar pisicile oarbe pot trai o viata satisfacatoare daca sunt tinute intr-un mediu sigur, doar in interior.
Prevenirea afectiunilor genetice la pisici
Pisicile de rasa pura prezinta un risc mai mare pentru unele afectiuni genetice dar nu toate rasele prezinta risc. Anumite rase sunt mai predisuse decat altele.
Discutati cu medicul veterinar despre „bagajul” genetic care ar putea veni impreuna cu orice pisica de rasa pe care va ganditi sa o cumparati sau sa o adoptati.
Aflati pentru ce ar trebui crescatorii de renume sa testeze pisica si cereti sa vedeti rezultatele acestor teste. Daca refuza, gasiti un alt crescator.
Surse imagini: pixabay.com, unsplash.com
Acest articol are caracter informativ si nu inlocuieste sfatul medicului veterinar.
Chiar daca considerati ca simptomele sau informatiile din acest articol se potrivesc unei situatii pe care o intampinati va recomandam sa contactati medicul dvs. veterinar (sau un alt specialist - ex. dresor) pentru o consultatie.
Atentie: E-Vet.ro nu este un cabinet veterinar si nu va poate oferi asistenta in diagnosticarea sau tratamentul unor posibile afectiuni ale animalului dvs. de companie.