Sarpele Piton (familia Pythonidae). Genuri si stil de viata.

Sarpele Piton (familia Pythonidae) poate fi intalnit in Australia, Asia si Africa. Pitonii sunt o familie de serpi constrictori neveninosi, in prezent fiind descrise 8 genuri, 26 de specii si peste 50 de subspecii. Unele dintre cele mai cunoscute specii de Pitoni sunt: Pitonul birmanez (Python bivittatus), Pitonul verde de copac (Morelia viridis), Pitonul tapet (Morelia spilota), Pitonul inelat Bismarck (Bothrochilus boa), Pitonul Indian (pe lista animalelor pe cale de disparitie), Pitonul regal sau Pitonul-bila (Python regius), Pitonul reticulat (Python reticulatus), Pitonul african de stanca (Python sebae), Pitonul cu cap negru (Aspidites melanocephalus). Intre aceste specii de piton exista anumite diferente, mai ales in privinta mediului de viata.

Dimensiuni

Sarpele Piton (familia Pythonidae) este unul dintre cei mai mari serpi din lume. Dimensiunea unui piton adult poate varia foarte mult in functie de specia sa. Pentru a va face o idee despre dimensiunea acestor animale, luati in considerare acest lucru: Pitonul copiilor (Antaresia childreni) este considerat a fi „foarte mic”, crescand pana la doar 1,21m lungime si ramanand relativ usor. Singura specie mai mica de piton este pitonul Anthill care creste pana la 0,76 m.

La celalalt capat al spectrului veti gasi Pitonul reticulat. Nu numai ca Pitonul reticulat este cea mai lunga specie de sarpe de pe Pamant, atingand lungimi de 10 m in salbaticie, dar este si unul dintre cele mai grele, cu o greutate de 158 kg.

Durata de viata

Pitonii sunt o specie durabila, rezistenta. Durata medie de viata depinde in functie de specie. In medie, daca intentionati sa tineti un piton ca animal de companie, ar trebui sa va faceti un angajament pe 15 – 30 de ani.

Recordul pentru cel mai longeviv piton il detine un Piton regal (sau Piton-bila) care a trait 48 ani. Iata durata maxima de viata inregistrata pentru cateva dintre cele mai comune specii de piton:

• Pitonul copiilor – 25 ani
• Pitonul Sumatran cu coada scurta – 28 ani
• Pitonul verde de copac – 21 ani
• Pitonul reticulat – 29  ani
• Pitonul-tapet – 20 ani

Aspect

Pitonii sunt exemplare impresionante. De la cele sase randuri de dinti ascutiti ca briciul si maxilarul care se misca independent pana la coada prehensila care poate lansa trei sferturi din corpul sarpelui la prada in timpul unui atac, pitonii sunt creaturi uimitoare.

Dupa cum va puteti imagina, exista sute de pitoni diferit colorati si cu modele diferite, variind de la solid (numiti si fara model) la doua tonuri, dungati, inelati, patati, pestriti si chiar curcubeu. Aspectul diferit al pitonilor este rezultatul regiunii geografice native.

Ingrijire

Majoritatea oamenilor care cumpara pitoni uriasi pur si simplu nu ar trebui sa faca acest lucru. Datorita dimensiunii, greutatii, incintei si cerintelor lor extreme, pitonii ar trebui pastrati doar de catre cei mai avansati herpetocultori.

Chiar si atunci, trebuie sa va intrebati daca veti putea asigura o sursa de hrana abundenta si permanenta pentru pitonul dvs. In plus, veti avea intotdeauna nevoie de cineva care este dispus si capabil sa va ajute sa mutati un sarpe urias.

Herpetocultorii responsabili stiu ca este necesara o a doua persoana cu experienta atunci cand muta si / sau hranesc un sarpe care depaseste 1,80 m.

Hrana

Chiar si pitonii uriasi sunt la inceput mici si draguti dar cresc rapid si vor necesita o hranire constanta. Toti pitonii, chiar si cei uriasi, sunt carnivori si se hranesc cu mamifere sau pasari „de dimensiuni adecvate”.

Ce inseamna „dimensiunea adecvata” atunci cand vorbim despre serpi uriasi? Pentru puii de piton inseamna hranirea cu cativa soareci adulti sau pui de sobolan. Pe masura ce pitonul creste, creste si nevoia sa de hrana. Pitonii crescuti in captivitate mananca sobolani de dimensiuni adecvate pana ajung la o prada mai mare, cum ar fi iepurii si gainile. Mai ales speciile mari de pitoni au nevoie de animale mai mari, precum porci, capre, porci mistreti si caprioare.

Ca regula, masa unui piton ar trebui sa reprezinte aproximativ 10 la suta din propria greutate corporala. Aceasta inseamna ca daca aveti un sarpe de 90 kg, ar trebui sa ii oferiti o masa de 9 kg.

In ceea ce priveste frecventa de hranire, totul depinde de specia de piton pe care o detineti. In general, cu cat sarpele este mai mare, cu atat trebuie sa manance mai putin.

Cum sa va hraniti in siguranta Pitonul

Cateva sfaturi atunci cand vine vorba de hranirea in siguranta a unui piton: nu incercati sa il manevrati in timp ce mananca si acordati-i intotdeauna suficient timp pentru a digera o masa inainte de a-l manevra.

O regula buna este sa asteptati cel putin 24 de ore dupa ce sarpele a terminat de digerat mancarea inainte de a-l manevra. Cu serpii mai mari, asteptati cel putin 48 de ore. In caz contrar, este posibil sa regurgiteze masa.

Sanatate

Unele specii de piton sunt mai susceptibile la boli decat altele, asa ca este bine sa achizitionati sarpele de la un crescator de pitoni renumit sau de la un magazin de animale de companie.

Probleme comune de sanatate la Sarpele Piton (familia Pythonidae):

• Scale Rot (dermatita necrozanta) si boala cu vezicule

Acestea doua apar adesea impreuna si sunt aproape intotdeauna rezultatul unor practici de crestere sub-standard. Sarpele Piton (familia Pythonidae) este susceptibila la aceste afectiuni.

Principala cauza a bolii cu vezicule este cantitatea excesiva de caldura sau umiditatea necorespunzatoare, in timp ce Scale Rot este cauzata in principal de o slabire a sistemului imunitar. Aceste infectii pot avea o varietate de simptome, mai mult sau mai putin severe, de la hemoragii usoare la vezicule si ulceratii severe.

In cel mai rau caz, pitonul dvs. va arata ca si cum ar avea arsuri chimice. Acestea pot dura cateva saptamani pentru a se vindeca complet. In cazul oricarei boli de piele, solicitati ingrijire veterinara.

• Boala incluziilor (IBD – Inclusion Body Disease)

Boala incluziilor (IBD) este un retrovirus fatal asemanator cu SIDA la om (aceasta boala nu este transmisibila de la oameni la reptile sau invers). Pitonii  apartin aceleiasi familii ca serpii Boa Constrictor care sunt considerati gazda primara pentru aceasta boala fatala a reptilelor.

Pitonii birmanezi sunt extrem de sensibili la aceste tipuri de virusi, in special la IBD. Pitonii expusi acestui virus sufera o moarte dramatica in cateva saptamani. Simptomele acestei boli includ tremuraturi, convulsii, pierderea vederii, pierderea controlului limbii si incapacitatea de a se indrepta atunci cand este rasturnat („sindromul stargazing”).

Infectarea cu IBD poate avea loc atunci cand serpii infectati au acarieni, iar acarienii transfera fluidele corporale infectate pe alti serpi in timpul reproducerii si prin coabitarea cu exemplarele infectate. Nu tineti niciodata Pitonii in aceeasi incinta cu alte tipuri de serpi din familia Boidae (cum este sarpele Boa), deoarece riscati sa le transmiteti aceasta boala mortala.

IBD poate fi tratata intr-o oarecare masura, dar este incurabila; eutanasia este adesea singura cale de actiune.

• Infectii respiratorii

Bolile respiratorii (ex. pneumonia) sunt o problema comuna la care va puteti astepta. Din fericire, majoritatea bolilor respiratorii ale reptilelor sunt cauzate de un gradient de caldura inadecvat, care poate fi modificat usor.

Un sarpe care sufera de o boala respiratorie isi va tine capul vertical pentru a respira. Va avea scurgeri nazale sau va suferi de respiratie dificila. Cazurile mai avansate de pneumonie vor avea ca simptom secretia unei substante spumoase, branzoase, in regiunea gurii si a gatului. Daca vedeti aceasta secretie spumoasa, trebuie sa contactati medicul veterinar.

In multe cazuri, daca infectia respiratorie a sarpelui este detectata timpuriu, tratamentul poate fi la fel de simplu precum reglarea gradientului de caldura in incinta sa. Unii serpi pot avea nevoie de tratament cu antibiotice de la medicul veterinar. Pneumonia cronica care nu raspunde la antibiotice poate fi de fapt IBD.

• Boli infectioase si paraziti

Sarpele Piton (familia Pythonidae) este deosebit de susceptibil la paraziti. Infestarile cu acarieni la serpi pot arata ca o multime de puncte albe, rosii sau negre care, la o inspectie mai atenta, se misca. Acarienii ies noaptea sa se hraneasca cu sangele serpilor si pot provoca stres serios serpilor si in unele cazuri, moartea.

Acarienii pentru serpi sunt exact ca puricii pentru caini si pisici. Acestia se ascund adesea in canelurile dintre solzii sarpelui, pe partea inferioara a falcilor unui piton, precum si in alte locuri confortabile, cum ar fi ochii si colturile gurii.

Pitonii regali cu infestari acute cu acarieni vor sta in vasele lor de apa, in incercarea de a ineca acarienii. Pentru a scapa de o infestare cu acarieni, va trebui sa-i eliminati de pe piton si din incinta acestuia.

Acarienii se reproduc intr-un ritm alarmant. Daca sunt lasati sa se inmulteasca necontrolat, acarienii pot face un piton mare sa nu mai manance, iar unul mic sa moara de anemie severa. Pe langa faptul ca sunt suspectati de transmiterea infectiei fatale cu IBD, se crede ca acarienii transmit si multe alte boli transmisibile prin sange.

Comportament

In ciuda a ceea ce s-ar putea sa fi vazut in filme si la televizor, Sarpele Piton (familia Pythonidae) este in ansamblu un gigant bland. Totusi, exista si exceptii. Un piton crescut in captivitate care provine dintr-o linie de pitoni crescuti in captivitate va fi probabil mai linistit si mai adaptat la viata captiva decat puiul unui piton salbatic.

La fel, puii au tendinta de a pisca si  rupe mai mult decat omologii lor adulti. Majoritatea serpilor vor deveni mai calmi cu o manipulare  regulata, dar poate fi greu sa va descurcati cu un sarpe urias. Iata de ce este crucial sa evaluati temeinic „personalitatea” si temperamentul unui piton pe care va ganditi sa il cumparati.

Incinta unui sarpe Piton

Terarium sau acvariu

Pentru a pastra un membru al familiei Pythonidae, veti avea nevoie de cateva elemente esentiale, cum ar fi o incinta de dimensiuni adecvate, bine ventilata si cu mecanisme de blocare sigure pentru a preveni evadarea. Dimensiunea incintei depinde de specia de piton, dar ca sa va faceti o idee, multe incinte de pitoni ocupa o intreaga incapere sau cel putin o jumatate de camera.

Ca substrat aveti cateva optiuni, insa este tot o decizie care depinde de specia de piton. Pitonii care provin din zonele de pajisti prefera ca substrat un amestec de muschi si aschii de lemn, in timp ce atii prefera vermiculit, aschii de aspen (plop tremurator) sau alte amestecuri comerciale.

Ramuri si ascunzatori

Pitonii sunt grei, dar le place sa urce in copaci pentru a-si ambuscada prada. Multi proprietari nu pastreaza plante vii in incintele lor, deoarece pitonii le distrug cu usurinta cu greutatea lor imensa. Puteti cumpara ramuri si stinghii facute special pentru pitonii uriasi care le vor sustine greutatea insa este posibil ca acest lucru sa nu fie necesar – depinde de specia pe care o detineti.

Pitonii sunt evazivi in salbaticie si le place sa se ascunda. Este important sa le oferiti o ascunzatoare altfel pitonul va deveni stresat si va dezvolta probleme de sanatate. Ascunzatoarea ar trebui sa fie suficient de mare pentru ca sarpele sa-si onduleze intregul corp inauntru.

Incalzire si iluminat

Sarpele Piton (familia Pythonidae) este ectoterm – necesita surse de caldura externe pentru a-si regla propria caldura a corpului. Necesita un gradient de temperatura in intregul mediul de viata astfel incat sa isi poata regla temperatura corpului si sa digere mai usor mesele.

Orice incinta uriasa pentru serpi are nevoie de mai multe termometre electronice, cu senzori asezati strategic. Incalzitoarele de camera si incalzitoarele portabile pot fi utilizate pentru a mentine temperatura potrivita dar nu ar trebui sa fie asezate niciodata in incinta animalului.

Una dintre cele mai bune optiuni pentru incalzirea incintei a unui  sarpe urias este incalzirea pardoselii incintei. Exista o varietate de incalzitoare care pot fi amplasate sub incinta, fabricate special pentru reptile mari (pig blankets, covorase invalzitoare, etc.). Acestea emit caldura mare la suprafata pe o zona larga si sunt controlate de termostate.

Cealalta componenta pentru asigurarea gradientilor de temperatura este o zona racoroasa a incintei. Cerintele exacte de temperatura variaza in functie de specia de piton si de cativa alti factori, cum ar fi locatia incintei.

Pitonii nu necesita iluminarea cu spectru complet asa cum este cazul altor reptile, cum ar fi broastele testoase si soparlele, dar acestea pot fi folosite pentru anumite perioade de timp pentru a contribui la imbunatatirea frumusetii naturale si a coloritului unui sarpe.

Umiditatea aerului

Pitonii necesita umiditate al carui nivel exact este stabilit in functie de specie. Piscinele pentru scaldat pot contribui la atingerea unor niveluri de umiditate intr-o incinta. Utilizati intotdeauna un higrometru pentru a va asigura ca nivelurile adecvate sunt mentinute.

Apa

Pitonilor le place sa stea in apa si sa se scalde; daca aveti  spatiu adaugati un iaz sau o piscina pentru sarpe. Poate fi insa o treaba „murdara” deoarece se stie ca isi fac nevoile in vasele lor de apa.

Pitonii se misca incet asa cum ar trebui sa ne asteptam la serpii uriasi, dar sunt inotatori   buni. In salbaticie, pitonii folosesc apa pentru a-si sustine greutatea imensa. In captivitate, le place sa faca o baie si sa stea in apa.

Habitat natural

Sarpele Piton (Pythonidae) se intinde pe 4 continente desi este originar din doar trei tari: Asia, Australia si Africa. Unele specii au invadat zone salbatice din America de Nord (Florida de Sud) dar nu sunt originare din acele regiuni.

Diferite subspecii de pitoni traiesc in habitate diferite. Exista pitoni de apa, pitoni de copaci (arboricoli), pitoni care iubesc deserturile aride si pitoni care oprefera raurile si mlastinile.

Pitonii au fost foarte cautati si vanati de secole pentru hrana, pentru pielea lor pretioasa si pentru a fi folositi in diferite remedii medicale locale. Aceasta supraexploatare a adus la faptul ca unele specii si subspecii sa fie pe lista speciilor pe cale de disparitie, cum ar fi pitonul indian si pitonul birmanez. In ciuda faptului ca pitonul birmanez este listat ca fiind protejat in Hong Kong, China si Thailanda, el este inca vanat ilegal si pe scara larga.