Papagalul de Pacific

Papagalul de Pacific (Forpus coelestis) sunt foarte plini de energie si pot deveni agresivi daca sunt lasati prea mult timp fara manipulare. Chiar daca este mic, nu subestimati ciocul puternic – muscatura lui este mult mai puternica decat a unui Papagal perus. Acesti papagali nu par sa-si dea seama ca sunt mici, deoarece au o personalitate de pasari mari – extrovertiti, curiosi si, uneori, de-a dreptul artagosi.

Culori: albastru, verde, galben
Speranta de viata: 20-30 ani in captivitate
Caracter: sociabil, comunicator vocal
Dimensiune: mic, 10-14,5 cm,  aprox. 29 gr.

 

Generalitati

Papagalul de Pacific este unul dintre cele mai comune specii de papagali. Acestia sunt numiti  si „papagali de buzunar” (pocket parrots) – din cauza dimensiunilor lor mici si ar putea foarte bine sa incapa si in buzunarul camasii! Au personalitatea unei „pasari mari in corpul unei pasari mici” si sunt adesea comparati cu papagalii Amazon, o familie de papagali despre care se spune ca sunt verii lor apropiati. Intr-adevar, seamana cu papagalii Amazonieni, cu corpuri scurte si robuste si o coada oarecum tocita.

Este obisnuit ca aceste pasari mici sa se adune in stoluri de 100 sau mai multe exemplare. Unele stoluri sunt atat de mari, incat par nori de fum pe cer.

Papagalii de Pacific nu au fost crescuti in captivitate mult timp, cu toate acestea, ei sunt cele mai comune specii de papagali tinute ca animal de companie. Alte specii populare includ Papagalul mexican (Forpus cyanopygius cyanopygius), Papagalul cu ochelari (Forpus conspicillatus conspicillatus) si Papagalul cu fata galbena (Forpus xanthops).

Aspect

Coloratia normala a acestei pasari este in cea mai mare parte verde. Masculul este verde cu o dunga albastra stralucitoare in spatele ochiului, peste spate si pe aripi. Femelele nu au culoarea albastra si pot avea sau nu sa aiba o dunga albastra estompata in spatele ochiului.

Papagalii vin si in multe mutatii de culoare, cum ar fi lutino, albastru si albino.

Cozile lor minuscule sunt delicate, iar ciocul lor curbat si capul mare ii imita perfect pe verii lor mai mari, papagalii Amazonieni. Au si picioare zigodactile, adica doua degete de la picioare indreptate inainte si doua degete de la picioare indreptate spre spate.

Aceasta este o specie dimorfa, ceea ce inseamna ca exista diferente notabile intre masculi si femele.

Habitat natural

Papagalul de Pacific sunt originari din Mexic, fiind intalnit in America Centrala si America de Sud. Sunt cel mai raspanditi in Peru si Ecuador. Traiesc in padurile tropicale.

Ingrijire

Desi sunt mici, au nevoie de o colivie spatioasa. Sunt pasari active care au nevoie de spatiu de joaca si de o multime de jucarii pentru a ramane ocupate.

Si chiar daca sunt mici, au nevoie de socializare si de manipulare zilnica pentru a ramane blanzi. Ca si in cazul tuturor papagalilor, Papagalii de Pacific plictisiti pot deveni distructivi. Aceasta poate include ciupirea oamenilor, mestecatul lucrurilor de prin casa sau comportamentul de auto-mutilare. Dresajul adecvat, intarirea pozitiva, jucariile captivante si atentia zilnica sunt cele mai bune modalitati de a va mentine papagalii multumiti.

In comparatie cu alti papagali, sunt destul de buni in a se distra. Supravegheati perioada in care pasarea este afara din colivie. Sunt pasari mici si este usor sa fie ranite. Pentru a preveni accidentele sau ranirea, stabiliti de timpuriu limite pentru pasare. Invatati pasarea sa ramana pe un stand de joaca.

Acesti „papagali de buzunar” pot fi adesea vazuti scotandu-si capul din buzunarul unei camasi pentru a fi mangaiati rapid pe cap. Aceasta este o activitate distractiva, captivanta pentru pasare.

Hranire

Papagalii de Pacific au un metabolism rapid si trebuie sa aiba hrana disponibila in orice moment. Sunt cunoscuti pentru apetitul lor vorace si se dezvolta cu ajutorul unei diete variate. In salbaticie, papagalii se hranesc cu flori, seminte, fructe si fructe de padure.

Dieta lor ar trebui sa includa fructe si legume proaspete, sigure pentru pasari, seminte mici, pelete comerciale de inalta calitate si surse nutritive de proteine, cum ar fi ouale. De asemenea, ar trebui sa aiba acces la un os de sepie ca sursa de calciu, mai ales daca o femela depune oua.

Unele fructe si legume prietenoase cu papagalii sunt: porumb, banane, portocale, morcovi, pere, mere, mazare, telina, rodii, fasole verde si kiwi. Permiteti portii mici de nuci si seminte – dar niciodata mai mult de o portie pe zi.

Fructele si legumele ar trebui sa constituie 50% din dieta unui papagal. Peletele de inalta calitate ar trebui sa reprezinte 35%. Restul de 15% ar trebui sa fie un amestec de seminte cu continut scazut de grasimi, constand in principal din seminte de orz, mei, pepene galben, in sau seminte de iarba.

Personalitate si comportament

Aceste pasari sunt mici, dar se comporta ca apagalii mari si necesita la fel de multa atentie. Papagalii imblanziti, hraniti manual, sunt insotitori foarte dulci si afectuosi.

Fara o manipulare adecvata, papagalii pot deveni indisciplinati si poznasi. Adesea se descurca cel mai bine ca animale de companie atunci cand sunt tinuti ca singurul exemplar. O pereche de papagali vor forma o legatura stransa si vor exclude proprietarul.  Sunt predispusi sa devina agresivi fata de alte pasari, mai ales daca sunt neimblanziti. Luptele teritoriale pot izbucni in timpul hranirii. Pot fi tinute pasnic in grupuri in voliere mari, dar cel mai bine este sa le tineti separat de alte specii.

Acesti papagali in miniatura pot actiona fara teama, dar aceasta bravada ii poate pune in pericol, mai ales intr-o casa cu caini si pisici. Papagalii inflacarati s-ar putea sa nu se retraga de la o lupta cu animalele dvs. de companie blanite.

Se spune ca mutatiile de alta culoare decat verde a acestui papagal sunt mai sociabili, insa sunt mai putin rezistente. Acesta poate fi rezultatul consangvinizarii. Din cauza dimensiunilor mici, papagalul poate parea un companion grozav pentru copii, insa datorita temperamentului inflacarat si ciocului destul de puternic, este de preferat un Perus pentru acestia.

Sunete si cantecul pasarii

Aceste pasari mici nu ating decibelii patrunzatori ai papagalilor mai mari. Vocea lor este aproape ca o soapta, iar vocabularul lor poate ajunge la 10 -15 cuvinte, ceea ce este destul de impresionant pentru dimensiunea lor. Vor tipa si vor ciripi, deoarece sunt in mod natural foarte vocali, dar zgomotul lor nu ar trebui sa fie deranjant pentru vecini. Sunt papagali grozavi pentru cei care traiesc in apartamente.

Sanatate

Curiozitatea unui papagal, combinata cu dimensiunea sa mica, il poate face predispus la accidente, iar calcarea pe acesta poate reprezenta un adevarat pericol.

La fel ca majoritatea papagalilor, aceste pasari au nevoie de timp in afara coliviei si de socializare cu dvs. Daca pasarea se simte neglijata sau plictisita, poate recurge la smulgerea penelor si chiar la ciupirea pielii, ceea ce poate deveni o problema grava pentru sanatate.

In general, Papagalul de Pacific este o pasare mica, dar rezistenta. Cu toate acestea, bacteriile, virusii si ciupercile daunatoare pot face orice pasare susceptibila la boli. Aceste organisme daunatoare pot provoca psitacoza (infectie bacteriana respiratorie), virusul Pacheco (infectie fatala cu herpes) si aspergiloza (boala pulmonara fungica). Exista o multime de boli aviare si mai rare care pot afecta acesti papagali.

 

Stiati ca…?

• Papagalii de Pacific sunt una dintre cele mai frecvent disponibile specii de papagali
• Alte denumiri: Parrotlet, papagal de buzunar, Pacific parrotlet, celestial parrotlet, Lesson’s parrotlet.
• Papagalii de Pacific vin si in multe mutatii de culoare, cum ar fi lutino, albastru si albino.

• Ruda lor cea mai apropiata este papagalul Amazonian, cu care se aseamana in apect si temperament

 

Sursa imagini: wikimedia commons