Ruperea si ranirea ciocului la pasari

Vom discuta in acest articol despre cum isi folosesc pasarile ciocul, ce poate cauza ruperea si ranirea ciocului, cum preveniti si ce tratamente se pot utiliza pentru ranirea ciocului.

Cum isi folosesc pasarile ciocul

Ciocul unei pasari este format din oasele maxilarelor superioare (mandibula) si inferioare (maxilare). Acestea sunt acoperite de un strat de tesut conjunctiv (dermul si epiderma) si un invelis exterior dur, proteic, de keratina. Mai multe vase de sange si nervi alimenteaza diferitele parti ale ciocului. Papagalii au o concentratie de terminatii nervoase in apropierea varfului ciocului. Acest lucru face ciocul foarte sensibil la schimbarile de temperatura si presiune.

Ciocul pasarilor functioneaza precum buzele si dintii mamiferelor. Cu ciocul ele apuca si zdrobesc hrana, iar ciocul variaza ca forma si dimensiune de la specie la specie. Ciocul este folosit si pentru a manipula obiecte, pentru a ajuta la aparare, pentru a explora imprejurimile, pentru a construi cuiburi si pentru a-si curata penajul.

Ciocul nu se opreste niciodata din crestere

In timp ce oasele ciocului cresc doar pana cand este atinsa dimensiunea ciocului adult, proteina de keratina creste continuu la papagali, de la baza ciocului. Pasarile de companie care isi folosesc ciocul pentru a apuca hrana, a se catara si pentru a manipula obiecte. Ele isi vor uza in mod natural ciocul si partile laterale ale ciocului pe masura ce cresc, eliminand nevoia de taiere a cioculului. Leziunile la baza ciocului, cea mai apropiata de fata, pot inhiba cresterea din nou.

Ce cauzeaza ruperea si ranirea ciocului?

Pasarile care isi folosesc ciocul pentru a se ajuta la catarare sau care rod barele coliviei sau bucatile de lemn, pot pierde  ocazional bucati mici din invelisul exterior de cheratina de pe varfurile si partile laterale ale ciocului. Acest lucru este normal si, in general, nu este un motiv de alarma. Cel putin, nu atata timp cat aschiile de la cioc nu sunt prea mari. Si atata timp cat pasarea continua sa manance si sa se comporte normal.

Leziunile severe ale ciocului sunt de obicei rezultatul unei traume directe. Pasarile sufera de obicei intepaturi la cioc, leziuni prin strivire, laceratii, fracturi osoase, luxatii, arsuri si avulsiuni (ciocul se desprinde de pe fata). Aceste traume pot aparea ca urmare a atacurilor din partea altor animale (de exemplu, perechea de colivie, alte animale de companie, animale salbatice) si contactul fortat contondent (lovirea peretilor, caderea stinghiilor).

Mai rar, ciocul va avea un aspect sau o forma anormala din cauza unor defecte congenitale sau genetice, malnutritie (cel mai adesea din lipsa proteinelor si/sau a vitaminelor A si D, toate esentiale pentru formarea si cresterea ciocului), infectii (cu virusi, bacterii, ciuperci sau paraziti) sau excrescente canceroase. Unele boli sistemice, cum ar fi boala hepatica, pot cauza de fapt cresterea excesiva a ciocurilor.

Cum recunoasteti un cioc de pasare crescut anormal sau ranit?

Unele ciocuri nu cresc in mod evident corect, in timp ce altele sunt mai greu de recunoscut ca fiind anormale.

Anomaliile congenitale sunt, in general, evidente. Si apar cel mai adesea fie ca o malocluzie (nepotrivire) a ciocului superior si inferior, astfel incat cele doua parti ale ciocului nu se intalneasc corespunzator atunci cand gura se inchide. Ciocul se mai poate abate lateral, cele 2 parti ale ciocului alunecand una pe langa cealalta ca niste lame de foarfeca. Sau, prognatism mandibular, in care varful ciocului superior se sprijina in interiorul ciocului inferior.

Ciocul dislocat afecteaza de obicei ciocul superior si rezulta dintr-o hiperextensie fortata a articulatiei care uneste osul maxilar cu craniul. Pasarile cu luxatii maxilare nu isi pot inchide gura complet, au dificultati de hranire  si au dureri in mod vizibil. Ciocul superior pare deplasat in sus si, in unele cazuri, osul maxilarului poate fi fracturat.

Ciocurile care sunt moi, deformate sau au o suprafata ciobita sau decolorata pot fi rezultatul malnutritiei. Ciocurile infectate pot aparea, de asemenea, ca ciobite, decolorate, canelate sau uscate si solzoase.

Ranile proaspete pot fi dureroase si pot interfera cu capacitatea pasarii de a se hrani. Leziunile mai vechi care au inceput deja sa se vindece pot sa nu afecteze in mod semnificativ pasarea. Punctiile ciocului, lovirea si laceratiile se pot extinde numai prin proteina de suprafata a keratinei sau pot patrunde mai adanc in osul subiacent. Bucatile de cheratina se pot rupe, expunand osul de dedesubt. Pot exista sangerari sau cruste, in functie de momentul in care s-a produs leziunea.

Arsurile la cioc, de obicei, arata initial rosii si inflamate. In cele din urma devin negre si fac crusta pe masura ce tesutul ars incepe sa moara.

Avulsiile (separatiile) ciocului sunt usor de recunoscut, deoarece fie partea superioara, inferioara sau ambele parti ale ciocului sunt trase partial sau complet departe de fata.

In cele din urma, excrescentele canceroase pot aparea ca leziuni ridicate pe cioc chiar de sub nari, acolo unde ciocul se intalneste cu pielea, pana la varful acestuia.

Tratament medical pentru ruperea si ranirea ciocului la pasari

Ori de cate ori un proprietar observa ceva diferit in legatura cu ciocul pasarii sale, ar trebui sa faca o programare pentru un control veterinar. Unele anomalii ale ciocului necesita atentie veterinara imediata. Leziunile minore ale ciocului pot fi usor de tratat. Insa traumatismele severe ale ciocului pot sa nu fie tratabile. Un medic veterinar experimentat poate stabili un curs de tratament dupa efectuarea unui examen fizic complet.

Pasarile cu modificari lente la cioc (cum ar fi decolorarea suprafetei) sau mase cu crestere lenta pe cioc nu sunt de obicei considerate urgente imediate. Insa si acestea ar trebui sa fie vazute de un medic veterinar cat mai curand posibil.

Ranile, arsurile si fracturile se pot infecta cu usurinta. Ranile mici, laceratiile si arsurile pot fi curatate cu antiseptic si tratate local sau sistemic cu antibiotice si medicamente antiinflamatoare si analgezice.

Adesea, cheratina care acopera ciocul va creste foarte lent, in cateva saptamani sau luni. O afectare mare a cheratinei poate fi necesar sa fie reparata cu material acrilic. Osul deteriorat subiacent nu va creste inapoi la o pasare adulta. Leziunile severe prin strivire, fracturile si luxatiile pot necesita reparatii chirurgicale si administrarea de medicamente pe termen lung.

Anumite anomalii congenitale pot necesita, de asemenea, interventii chirurgicale. Infectiile suspectate ale ciocului necesita biopsie si cultura de bacterii, astfel incat sa poata fi administrate medicamente adecvate (adica, antibiotice vs. medicamente antifungice). Cresterile de cioc necesita biopsie si/sau indepartate, de asemenea, pentru a determina ce sunt si cum ar trebui tratate (de exemplu, cu chimioterapie, radiatii etc.).

Ciocurile care au fost avulsate (sau rupte de pe fata) pot fi reatasate chirurgical numai daca exista inca o legatura semnificativa intre cioc si fata, astfel incat nervii si vasele de sange sa fie intacte. Adesea, ciocul avulsat nu poate fi recuperat si trebuie indepartat. Pasarile carora le lipseste ciocul superior sau inferior uneori pot invata sa manance singure in timp. Insa proprietarii lor trebuie sa fie pregatiti sa le hraneasca manual timp de saptamani sau luni, pe masura ce pasarile invata sa se adapteze.

Pasarile carora le lipsesc atat ciocul superior, cat si cel inferior, in general, nu se pot adapta si ar trebui eutanasiate. Desi sunt disponibile proteze de cioc, acestea trebuie sa fie personalizate pentru a se potrivi unei pasari individuale si plasate chirurgical de un medic veterinar. Aceste proteze de obicei cad in timp, in special la pasarile in crestere sau foarte active, si trebuie inlocuite dupa cum este necesar.

Tratament la domiciliu pentru pasarile care sufera de afectiuni ale ciocului

Afectiunile la cioc pot fi dureroase, iar pasarile pot refuza sa manance. Ele pot fi letargice si mai putin vocale decat in mod normal. Acestor pasari ar trebui sa li se ofera alimente moi, usor de consumat – cum ar fi bucati mici de legume moi, fructe, ou fiert sau paste – in locul alimentelor greu de consumat, cum ar fi semintele si nucile.

Pasarile care intampina dificultati de hranire ar trebui sa fie separate de alte pasari din colivie, astfel incat aportul lor de hrana sa poata fi monitorizat si sa poata fi hranite manual, daca este necesar.

Cum sa preveniti ruperea si ranirea ciocului la pasari

In timp ce unele anomalii ale ciocului, cum ar fi excrescentele canceroase, infectiile si defectele congenitale, nu pot fi prevenite, altele cauzate de traume sau malnutritie pot fi prevenite.

Daca aveti de gand sa va lasati pasarea sa zboare, acoperiti oglinzile si ferestrele cu un material textil, asigurati-va ca ventilatoarele de tavan sunt oprite, acoperiti flacarile deschise si vasele cu lichide fierbinti si inchideti toate usile deschise care ar putea rani accidental o pasare in miscare ( fie ca zboara sau merge pe jos).

Cea mai buna modalitate de a preveni traumatismele la cioc este sa duceti pasarea la controale perioduce la un medic veterinar care va putea recunoaste o anomalie a ciocului de la inceput, inainte ca aceasta sa devina avansata si potential dificila de tratat.

Controalele veterinare anuale pot mentine ciocul pasarii si restul corpului sau in forma maxima.

 

Cititi si: Infectii bacteriene si fungice ale pielii la pasari