Chisturi iridociliare (pe iris) la caini

Uneori denumite „chisturi pe iris” sau „chisturi uveale”, chisturile iridociliare sunt adesea benigne si nu necesita tratament. Cu toate acestea, ocazional, aceste chisturi pe iris la caini pot fi suficient de mari pentru a interfera cu vederea sau cu functia ochiului.

Chisturile iridociliare nu pun de obicei probleme, insa pot provoca modificari ale miscarii irisului sau obstructionarea vederii cand ajung la o dimensiune considerabila.

Simptome si tipuri

Chisturile iridociliare pot fi atasate de diferite parti ale interiorului ochiului. Ele pot fi pigmentate usor sau inchis la culoare si sunt semitransparente. Pot avea forma sferica pana la ovoida. Pot varia considerabil in marime si pot fi mai multe. Pot fi intalnite la unul sau la ambii ochi.

In cele mai multe cazuri, aceste chisturi pe iris la caini sunt o descoperire intamplatoare. Numai atunci cand sunt suficient de mari pentru a afecta vederea sau pentru a interfera cu functionarea normala a ochiului, aceste chisturi sunt problematice. Glaucomul poate fi o complicatie asociata cu chisturile iridociliare.

Cauze

Aceste chisturi pe iris (iridociliare) la caini pot fi congenitale sau dobandite.

• Chisturile congenitale (primare) sunt cauzate de o anomalie de dezvoltare a ochiului si cainii afectati se nasc cu chisturi.
• Chisturile dobandite (secundare) pot fi rezultatul unui traumatism la nivelul ochiului sau al uveitei (inflamatia straturilor intunecate ale ochiului). In multe cazuri, cauza nu este niciodata cunoscuta. Apar adesea la o varsta mai inaintata. Pot provoca presiune intraoculara sau deplasarea irisului.

Exista o predilectie la unele rase. Astfel, Boston Terrier, Golden Retriever si Labrador Retriever au o predispozitie pentru chisturile iridociliare. La Golden Retriever se observa un sindrom de uveita pigmentara si chisturi iridociliare. Aceste chisturi au fost, de asemenea, asociate cu glaucom la Golden Retriever si la Marele Danez.

Diagnosticare

Chisturile iridociliare sunt diagnosticate in urma unui examen ocular. Acestea trebuie diferentiate de alte tipuri de posibile „corpuri” din ochi. Apoi, dupa ce corpul a fost stabilit ca un chist al irisului, acesta trebuie clasificat ca primar sau secundar. Se poate face aceasta diferentiere prin ecografie, tomografie si RMN.

Chisturile primare vin in diferite dimensiuni si pot fi mai multe, dar sunt de obicei umplute cu lichid, cu margini regulate si o suprafata neteda. Chisturile secundare cauzeaza de cele mai multe ori probleme si, prin urmare, au nevoie si de tratament. Chisturile secundare au de obicei o suprafata aspra, margini neregulate, sunt solitare si unilaterale.

Un clinician ar trebui, de asemenea, sa poata face diferenta dintre un chist si o tumoare. Diagnosticarea se poate face cu ajutorul scanarii cu ultrasunete, biomicroscopiei cu ultrasunete, tomografiei in coerenta optica, sau aspirarii cu ac fin.

RMN nu este folosit ca metoda de diagnostic. Este mai mult folosit ca metoda pentru a obtine informatii suplimentare despre chist. Imagistica prin rezonanta magnetica poate stabili foarte bine daca chistul este in contact sau atasat la sclera sau daca chistul este o tumoare primara.

Tratament

Cel mai frecvent, chisturile irisului sunt benigne si nu necesita tratament. Daca este prezenta uveita sau glaucomul, aceste boli vor trebui tratate corespunzator.

Aspirarea cu ac fin poate fi folosita si ca tratament. Un ac foarte fin este introdus in chist, cu scopul de a patrunde in membrana chistului si a-l dezumfla. Aceasta metoda s-a dovedit a fi de succes, insa exista posibilitatea ca chistul sa nu dispara complet, ci doar sa se micsoreze.

Coagularea cu laser poate fi folosita pentru a indeparta chisturile deosebit de mari daca este necesar. Terapia cu laser este cel mai preferat tratament impotriva chistului irisului, deoarece este cea mai putin invaziva metoda.

Chirurgia este considerata a fi ultima solutie, deoarece chirurgia are cele mai mari sanse de complicatii. Abordarea chirurgicala depinde de locul in care este localizat chistul, de cat de mare este si de numarul chisturilor.

 

Sursa imagine: pixabay.com