Rasa Ciobanesc de Berna (sau „Berner”)

Avand o culoare similara cainelui din rasa Saint Bernard, cainele din rasa Ciobanesc de Berna (Berner sau Ciobanesc de munte de Berna) este singura varietate de caine de munte elvetian cu blana lunga, matasoasa. Inteligent, puternic, agil, calm si increzator, cainele Bernese Mountain este un caine de lucru versatil.

Blana: lunga, groasa, matasoasa, dreapta sau usor ondulata, tricolora (negru, ruginiu si alb)
Talia: mare, 58-70 cm, 36-50 kg
Caracter: inteligent, afectuos, puternic, agil, loial, calm, increzator, sensibil
Speranta de viata: 6-8 ani

Ingrijire: blana sa necesita periere saptamanala

 

Istorie si context

Ciobanescul de Berna este renumit ca fiind singura rasa elvetiana alpina (sau Sennenhunde) cu blana lunga si matasoasa. Adevarata sa origine este adesea contestata, dar unii experti cred ca istoria cainelui dateaza de pe vremea cand romanii au invadat Elvetia, cand au fost incrucisati cainii nativi de paza a turmelor cu cainii romani mastiffi. Acest lucru a dus la crearea unui caine puternic, care putea tolera vremea aspra a Alpilor si putea fi folosit ca si caine de pastorire, caine de tractiune, caine comun de ferma si paznic de turma.

Cu toate acestea, au fost facute putine eforturi pentru a pastra Ciobanescul de Berna ca rasa, in ciuda versatilitatii sale. Numarul exemplarelor rasei a scazut rapid la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand profesorul Albert Heim, geolog si crescator de caini, a inceput sa studieze cainii elvetieni. Acesta a identificat Ciobanescul de munte de Berna ca fiind un tip individual. Multi dintre cainii ramasi se situau in regiunea vailor din Alpii Elvetieni inferiori.

Eforturile doctorului Heim au asigurat promovarea cainilor in Elvetia si chiar in Europa. Cele mai bune rase au fost vazute pentru prima data in zona Durrbach, astfel numele lor original era „Durrbachler”. Dar, pe masura ce rasa a inceput sa se raspandeasca in alte regiuni, a fost redenumita „Ciobanesc de munte de Berna” (Bernese Mountain Dog).

Primul caine Ciobanesc de munte de Berna a fost introdus in Statele Unite in 1926, castigand ulterior recunoasterea American Kennel Club in 1937.

Caracteristici fizice

Fiind o rasa alpina, cainele din rasa Ciobanesc de Berna este mare, rezistent si robst, putand gestiona cu usurinta diferite sarcini, deoarece are combinatia potrivita de agilitate, ritm si forta.

Are un corp usor lung si patrat, dar nu este inalt. Are un mers lent, insa forta sa motrice este buna. Blana este moderat de lunga si groasa, dreapta sau usor ondulata, oferindu-i protectie pe o vreme extrem de rece. Coloritul sau tricolor (negru, ruginiu si alb), precum si expresia blanda, il fac foarte agreabil.

Personalitate si temperament

Aceasta rasa loiala, sensibila si extrem de devotata este rezervata cu strainii si foarte blanda cu copiii. Se intelege bine cu alte animale de companie sau caini, si devine nefericit daca este separat de activitatile familiale.

Cainele din rasa Ciobanesc de Berna este cel mai adesea descris ca un companion de familie bland si placut. Aceste calitati sunt vizibile odata ce devine adult.

Ingrijire

O periere saptamanala este suficienta pentru ingrijirea blanii acestui caine de munte.

Ciobanescul de Berna adora exteriorul, in special vremea rece. Desi poate trai in aer liber intr-o clima rece sau temperata, Ciobanescul de Berna este atat de atasat de familia sa incat nu poate trai singur afara.

Exercitiile fizice moderate, precum o plimbare in lesa sau o scurta drumetie, este tot ce necesita rasa pentru a ramane in forma. In interiorul casei, ar trebui sa i se ofere suficient spatiu pentru a se intinde. Ciobanescul de Berna adora, de asemenea, sa traga lucruri.

Sanatate

Cainele din rasa Ciobanesc de Berna este uneori predispus la probleme de sanatate, cum ar fi boala von Willebrand (vWD), hipomielinizarea, alergiile, hipotiroidismul, degenerarea hepatocerebeloasa si atrofia retiniana progresiva (PRA).

Bolile minore de care este susceptibil sa sufere cainele sunt cataracta, stenoza sub-aortica (SAS), entropion si ectropion. Afectiunile mai grave care afecteaza aceasta rasa includ displazia canina de sold (CHD), displazia de cot, torsiunea gastrica si tumoarea mastocitelor. Trebuie avuta multa grija pentru a preveni insolatia.

Testele ADN, examenele periodice cardiace, de sold, ochi si cot sunt recomandate pentru Ciobanescul de Berna, care are o durata medie de viata de 6 – 9 ani. Exista si o vorba elvetiana referitoare la durata de viata a rasei: „Trei ani un caine tanar, trei ani un caine bun si trei ani un caine batran. Orice altceva in plus este un dar de la Dumnezeu”.

 

Sursa imagini: pixabay.com