Malamutul de Alaska

Adesea confundat cu Husky Siberian, Malamutul de Alaska este unul dintre cei mai vechi caini de sanie din Arctica, proiectat pentru forta. Puternic, este programat la munca in conditii grele, pe un teren rece si accidentat, insa este si un tovaras afectuos si prietenos.

Blana: medie-lunga
Talia: mare, 38-56 kg, 56-66 cm
Caracter: inteligent, independent, puternic, prietenos, afectuos
Durata de viata: 10-14 ani

Ingrijire: Are nevoie de timp in aer liber si de toaletarea saptamanala a blanii. Necesita exercitii zilnice (cel putin 2 ore/zi), altfel devine frustrat si distructiv.

Istorie si context

Desi originea Malamutului de Alaska nu este cunoscuta in mod clar, este considerat un descendent al cainelui Mahlemut. Un vechi trib inuit, mahlemutii erau oamenii originari din Norton Sound, un golfulet de pe coasta de nord-vest a Alaskai.

Mahlemut este derivat din cuvantul Mahle care denota numele unui trib inuit si mut, care inseamna „sat”. La fel ca multi alti caini apartinand familiei Spitz, aceasta rasa s-a dezvoltat in regiunea arctica si a fost modelata de conditii climatice dificile.

Initial, cainii erau parteneri atunci cand oamenii vanau ursi polari, foci si alte tipuri de vanat mare. Deoarece Malamutul din Alaska era puternic, mare si rapid, putea indeplini cu usurinta sarcini care necesitau de obicei mai multi caini mici, cum ar fi transportarea lesurilor de animale mari inapoi la casa stapanului.

Malamutul s-a integrat atat de mult de vietile oamenilor incat in ​​curand a fost considerat un membru al familiei, nemaifiind tratat ca un simplu animal de companie.

In anii 1700, exploratorii straini din Alaska – multi care au venit in goana dupa aur de la sfarsitul secolului al XIX-lea – au fost cu adevarat impresionati de acesti caini mari si de afectiunea proprietarilor pentru ei.

S-au amuzat organizand curse si concursuri cu trageri de greutati, pentru caini. Malamutii nativi din Alaska au fost in cele din urma incrucisati intre ei precum si cu cainii adusi de colonisti, pentru a crea caini buni pentru curse sau pentru a furniza numarul mare de caini necesari activitatilor de cautare a aurului. Acest lucru reprezenta o amenintare la adresa puritatii rasei Malamut.

Cu toate acestea, un pasionat de curse de caini din New England a obtinut exemplare viabile ale rasei in anii 1920 si a inceput sa dezvolte Malamutul nativ.

Pe masura ce rasa a castigat faima, a fost folosita in diverse scopuri. In 1933,  au fost selectate cateva exemplare de Malamut pentru a-l ajuta pe Richard Byrd cu expeditia sa din Antarctica. Malamutul a fost folosit si in al doilea razboi mondial ca animal de transport marfuri, de cautare si salvare.

American Kennel Club a recunoscut rasa in 1935 iar de atunci a devenit populara ca animal de companie fidel si o prezenta impresionanta la expozitiile de caini.

Caracteristici fizice

Aceasta rasa are un corp lung, compact si cu oase grele, facandu-l puternic si rezistent. Se aseamana tipului nordic datorita constitutiei sale puternice, fiind crescut mai putin pentru curse si mai mult pentru a trage la sanie. Are un mers neobosit, echilibrat si constant.

Ochii sunt „asemanatori lupului”, dar expresia sa este blanda. Blana din strat dublu, are in compozitie un strat dens, uleios si lanos si un strat exterior dur, care asigura izolatie. Culoarea sa poate avea de la alb si gri deschis pana la negru, roscat, auriu, rosu inchis.

Personalitate si temperament

Fiind un caine pentru familisti, Malamutul de Alaska poate fi bine educat in interior. Necesita exercitii zilnice, altfel devine frustrat si distructiv.

Desi Malamutul de Alaska este independent, puternic si uneori agresiv cu alte animale de companie, este sociabil si prietenos cu oamenii. Personalitatea sa dominanta se poate reflecta in tendinta sa de a urla precum lupii si a sapa. Iubesc zapada, anotimpul lor preferat fiind iarna.

Ingrijire

Intrucat este un caine care poate alerga pe distante mari, are nevoie de exercitii fizice zilnice adecvate, constand fie din alergare sau mers in lesa. Aceasta rasa adora iarna si trasul saniei prin zapada.

Malamutul de Alaska se va simti bine intr-un climat rece sau temperat, dar pe timpul verii ar trebui tinut in interior. Blana sa trebuie periata saptamanal, chiar mai frecvent in timpul sezonului de naparlire.

Sanatate

Malamutul de Alaska poate suferi ocazional de torsiune gastrica, convulsii, hemeralopie si polineuropatie. Problemele majore de sanatate care pot afecta rasa sunt displazia canina de sold (CHD) si cataracta, in timp ce preocuparile minore includ osteocondrodisplazia (TOC) si hipotiroidismul.

Pentru a identifica unele dintre aceste probleme, medicul veterinar poate efectua examene de ochi, sold si tiroida la aceasta rasa de caini, precum si teste pentru osteocondrodisplazie.