Cum ingrijiti veverita degu – Tot ceea ce trebuie sa stiti

Din aceeasi familie ca chinchilla si porcusorii de Guineea, veverita degu este o rozatoare care traieste in comunitati mari, in vizuini subterane complexe pe care le sapa (in mediul sau natural) in pajistile din Chile.

In mediul sau natural, veverita degu poate trai intre 1-3 ani. Insa in captivitate pot atunge 6-9 ani daca sunt ingrijite si hranite corespunzator.

Veverita degu – Aspect si comportament

De marimea porcusorului de Guineea dar cu blana maro si o coada lunga si subtire, veverita degu arata ca un gebril supradimensionat. Are corpul rotund, ghemuit, cantarind la maturitate 170-300 g in greutate si intre 25-40 cm lungime (de la nas la varful cozii).

Varful cozii are un smoc de blana neagra, in timp ce abdomenul lor este acoperit cu blana cafenie, iar pe picioarele posterioare au par intesat.

Aceste rozatoare mici sunt extrem de destepte si se pot adapta atat tiparelor de somn nocturn (noapte), cat si diurn (zi). De asemenea, dezvolta afectiuni medicale, cum ar fi diabetul, anxietatea de separare, simptome asemanatoare Alzheimerului si un comportament asemanator ADHD, facandu-le manimale excelente de laborator pentru studiul acestor boli.

Abia in ultimul deceniu au devenit populare ca si animale de companie, precum rudele lor, chinchilla si porcusorul de Guineea. Cu toate acestea, unele state, cum ar fi California, Alaska si Georgia, precum si anumite zone din Canada, interzic detinerea acestor animale, deoarece este considerata o specie invaziva in aceste state.

Personalitate

Spre deosebire de multe alte rozatoare, cum ar fi hamsterii si chinchilla, care sunt active noaptea, degu sunt active in timpul zilei si dorm noaptea, facandu-le mai potrivite ca animale de companie.

Au o vedere excelenta si pot vedea de fapt lumina ultravioleta (UV) – o adaptare care are probabil o functie sociala in salbaticie, intrucat urina si blana de pe burtica reflecta lumina UV.

Temperament

Veverita degu este foarte comunicativa, sociabila si energica, formand legaturi stranse cu proprietarii lor si cu alte veverite degu. Recunosc alte veverite degu precum si pe stapanii lor din vedere si dupa sunet. Se vor ridica adesea pe picioarele din spate in cusca pentru a indica ca vor sa iasa atunci cand isi vad proprietarii.

Limbaj

Veveritele degu comunica intre ele utilizand un vocabular extins de sunete pe care puii degu le invata de la parinti pe masura ce cresc. Degu vor emite sunete diverse, in functie de starea lor de spirit.

Multi degu sunt mai fericite cand sunt tinute cu alti degu. Cu toate acestea, masculii nu ar trebui sa fie gazduiti cu alti masculi, mai ales daca o femela este la mijloc, deoarece se vor lupta.

In mod ideal, veveritele degu care sunt tinute impreuna ar trebui sa fie prezentati unul altuia la o varsta cat mai mica posibil. Daca nu, ar trebui sa fie prezentati unul altuia treptat – mai intai in custi separate una langa alta si apoi prin vizite scurte, supravegheate. Numai dupa ce acestia se pot intelege, ar trebui sa fie plasati in aceeasi cusca.

Pentru a o imblanzi si a se simti bine cu stapanii lor, degu trebuie sa fie manevrata zilnic, timp in care i se va da mici recompense, pentru a nu ciupi/musca.

Manevrare

Este important, totusi, sa nu ridicati un degu de coada atunci cand il manipulati. Aceasta deoarece pielea si smocul de par de la varful cozii s-au adaptat pentru a se desprinde cu usurinta, permitand veveritei sa se apere si nu fie capturata de pradatori in salbaticie. Daca are loc „pierderea varfului cozii” degu poate roase coada si poate dezvolta infectii. Coada nu va mai creste la loc insa niciodata. Tineti degu aproape de piept sau in poala, deoarece nu le place sa le atarne picioarele.

Degu, copiii si alte animale de companie

Datorita tendintei lor de a musca daca nu sunt manevrate des, precum si a tendintei lor de a-si rani coada prin manipulare dura, degu nu sunt animale de companie bune pentru familiile cu copii foarte mici. Insa pot fi animale de companie grozave pentru copiii mai mari, atata timp cat sunt supravegheati de un adult.

In plus, avand in vedere ca degu sunt specii de prada, acesteaa pot fi tinute in case cu alte animale de companie, precum pisici si caini, atata timp cat aceste animale pradatoare in mod natural sunt tinute departe de degu si nu sunt niciodata in preajma lor nesupravegheate.

Degu si alte rozatoare

Degu nu ar trebui niciodata adapostit cu alte specii de rozatoare – cum ar fi hamsterii, gerbilii, chinchilele sau porcusorii de Guineea. Nici cu alte mamifere mici, cum ar fi iepurii, deoarece aceste animale poarta boli pe care le pot transmite veveritei degu, si invers. In plus, ei pot ajunge sa lupte pentru teritoriu sau alte resurse.

Habitat

Cusca

Deoarece degu au dinti aflati in crestere continua, nevoie constanta de a roade. De aceea, trebuie gazduite in custi sigure, pe care nu le pot roade. Cu cat cusca este mai mare, cu atat mai bine. Custile din metal, cu mai multe niveluri, destinate chinchilelor sau sobolanilor de companie sunt de obicei bune pentru adapostirea veveritei degu.

O cusca cu mai multe niveluri satisface nevoia acestei veverite de a urca si de a alerga.

Custile din plasa de sarma asigura o buna ventilatie. Acestea ar trebui sa aiba podele cu fund solid si rampe care conecteaza nivelurile, astfel incat degetele mici ale picioarelor veveritei sa nu fie prinse in plasa.

Incintele din plastic destinate rozatoarelor nu sunt indicate pentru degu, deoarece veverita le poate roade.

Puneti la dispozitia animalutului cateva ascunzatori in interiorul custii (o cutie de lemn sau carton cu susul in jos sau un ghiveci ceramic asezat pe o parte), pentru ca degu sa se poata ascunde si sa se ingroape.

Au nevoie de timp zilnic in afara custii pentru a alerga si a face miscare. Degu nu ar trebui sa fie lasat niciodata in afara custilor lor nesupravegheat. Sunt curiosi, aventurosi si rapizi si tind sa aiba necazuri deoarece rod fire, plinte si orice altceva in care isi pot pune dintii aflati in crestere continua. Ar trebui sa li se permita sa se aventureze doar intr-o camera „securizata impotriva degu”, unde nu exista fire de mestecat sau spatii mici in care sa intre si sa se blocheze.

Asternut incinta

Cusca ar trebui captusita cu un asternut pe baza de hartie pentru a proteja picioarele animalului. Ar trebui sa contina si o roata pentru exercitii fizice. Asternutul de hartie disponibil in comert sau hartia maruntita reciclata este ideala, deoarece nu este toxica si este digerabila daca este consumata.

Asternutul din lemn nu este digerabil si contine adesea uleiuri care sunt potential iritante pentru pielea veveritei. Daca aveti un singur degu intr-o cusca, asternutul trebuie curatat zilnic si inlocuit complet saptamanal. Daca intr-o cusca sunt adapostite mai multe veverite degu, este posibil sa fie nevoie de curatare mai frecventa.

Asternutul ar trebui sa aiba o grosime de 5-8 cm, iar incinta ideala pentru un singur degu ar trebui sa aiba aprox. 70 cm latime x 70 cm inaltime x 44 cm adancime.

Jucarii pentru veverita degu

Veverita degu are nevoie de jucarii de lemn pe care sa le roada pentru a-si tine in frau cresterea dintilor, precum si de bai de praf/nisip (2-3 pe saptamana, timp de 30 min) pentru a-si mentine blana stralucitoare, neuleioasa. Praful disponibil comercial, destinat chinchilei este bun si pentru degu. Par sa le faca placere sa se rostogoleasca in praful fin pentru a-si pastra blana curata. Praful trebuie indepartat intre bai, altfel poate fi contaminat cu fecale.

Prefera sa traiasca la temperaturi de aproximativ 18-24 °C, deoarece nu pot transpira si se supraincalzesc la temperaturi apropiate de 26 °C.

Dieta. Cea mai buna hrana pentru degu

Veverita degu este ierbivora (manaca legume), in salbaticie consumand frunze si mici tufe.

Ca o consecinta a hranirii cu ierburi bogate in fibre in salbaticie, tractul gastrointestinal al veveritei degu este intolerant la zahar. Atunci cand este hranita cu prea mult zahar, degu dezvolta diabet. Ca atare, au fost folosite in cercetare pentru intelegerea diabetului uman.

Astfel, aceste animale nu trebuie hranite cu alimente care contin zahar, ci ar trebui sa li se ofere:

• pelete sau batoane pentru rozatoare disponibile in comert (cele pentru sobolani sunt in general bune)
• verdeata cu frunze (salata verde inchis, frunze de papadie, legume cum ar fi cartofii dulci (fara coaja de cartofi, care este toxica), castraveti, ardei gras, morcovi) si
• cantitati nelimitate de fan de iarba.

Fanul este esential nu numai pentru a furniza fibre tractului intestinal, ci si pentru a ajuta la uzura dintilor in crestere continua. Hrana ar trebui sa fie oferita de 2 ori pe zi in boluri grele, care nu pot fi rasturnate.

Trebuie evitate nu numai alimentele cu zahar, cum ar fi fructele sau recompensele care contin melasa sau miere, ci si semintele sau nucile bogate in grasimi. Aceste tipuri de alimente ar trebui oferite doar ca delicii ocazionale. in cele din urma, oferiti veveritei zilnic apa proaspata. Curatati vasele alimentare cu apa fierbinte si sapun in fiecare zi.

Sanatate

Veveritele degu sunt in general rozatoare rezistente atunci cand sunt ingrijite si hranite corespunzator. Daca sunt hranite cu o dieta adecvata, nu au nevoie de vitamine sau minerale suplimentare. De asemenea, nu necesita vaccinari.

Pentru a ramane sanatosi, toate animalele nou achizitionate ar trebui sa fie examinate fizic complet de catre un medic veterinar familiarizat cu aceasta specie. Ulterior, degu ar trebui sa fie examinata anual si ar trebui sa fie consultata un medic veterinar ori de cate ori prezinta semne de boala, cum ar fi letargie, scaderea apetitului, scadere in greutate sau slabiciune.

De asemenea, pot necesita ingrijire periodica, cum ar fi taierea unghiilor la fiecare cateva luni, fie acasa, fie la cabinetul medicului veterinar.

Boli comune la veverita degu

Cu toate acestea, degu pot dezvolta anumite afectiuni, cum ar fi diabetul, datorita sensibilitatii lor la zaharurile alimentare. Ei dezvolta, de asemenea, cataracta, adesea ca o consecinta a dezvoltarii diabetului zaharat. Exemplarele tinere pot dezvolta cataracta si ca urmare a unui defect ocular congenital neasociat cu diabetul. Indiferent insa, toate veveritele degu cu cataracta ar trebui verificate pentru diabet.

Datorita dintilor in crestere continua, ei sunt, de asemenea, predispusi la dezvoltarea unor probleme dentare, cum ar fi dintii supra-crescuti sau deteriorati, infectii si abcese dentare. Degu cu boli dentare poate saliveze excesiv, poate avea probleme cu hranirea (sa scape mancarea din gura), sa manance mai putin sau sa nu manance deloc si sa slabeasca. Dintii crescuti excesiv pot necesita ajustare, iar abcesele dentare pot necesita interventii chirurgicale, precum si antibiotice si analgezice.

Diabetul, cu toate acestea, poate fi foarte dificil de tratat si poate duce in cele din urma la complicatii fatale, cum ar fi insuficienta renala.

Degu poate dezvolta diaree daca este hranit cu un exces de verdeata si nu suficiente fibre (fan). Corectarea dietei deseori va rezolva problema. Daca nu, animalul de companie ar trebui sa fie vazut de un medic veterinar, altfel se poate instala deshidratarea.

Ocazional, degu va dezvolta infectii respiratorii de la bacterii si virusi care vor provoca secretii nazale, respiratie suieratoare si chiar dificultati de respiratie din cauza pneumoniei. Degu cu aceste simptome ar trebui sa fie examinat de un medic veterinar cat mai curand posibil.

In fine, daca un degu mascul si o femela vor fi gazduiti impreuna, masculul trebuie sterilizat. Degu ajunge la maturitatea sexuala dupa aproximativ 6 luni, iar femelele pot da nastere la 1-12 pui dupa 90 de zile de sarcina. De asemenea, pot ramane insarcinate din nou imediat dupa nastere. Deci, cu exceptia cazului in care doriti sa ajungeti cu o duzina de degu, cereti unui medic veterinar expert in degu sa sterilizeze masculii sau adapostiti separat masculii si femelele.

 

Surse imagini: pixabay.com, unsplash.com, pexels.com