Refluxul gastroesofagian la caini

Refluxul gastroesofagian la caini este o afectiune caracterizata prin fluxul invers incontrolabil al fluidelor gastrice sau intestinale in tubul care leaga gatul si stomacul (esofag). Acest lucru se poate datora unei scurte relaxari a deschiderii musculare de la baza esofagului (denumita sfincter), precum si a varsaturilor cronice.

Refluxul gastroesofagian este destul de frecvent la caini si poate aparea la orice varsta, desi cainii mai tineri sunt expusi unui risc mai mare.

Acidul gastric din stomac, pepsina, sarurile biliare si alte componente ale sucurilor gastrointestinale provoaca leziuni ale mucusului protector care captuseste esofagul. Acest lucru poate duce la inflamarea esofagului (esofagita).

Aceasta afectiune poate afecta atat cainii, cat si pisicile.

Simptome si tipuri

Refluxul gastroesofagian poate provoca esofagita cu diferite tipuri de leziuni. Esofagita usoara se limiteaza la o inflamatie usoara a mucoasei esofagiene, in timp ce esofagita ulcerativa mai severa provoaca leziuni ale straturilor mai profunde ale esofagului.

Istoricul comportamental al cainelui poate dezvalui simptome cum ar fi:

• scuiparea (regurgitatia) hranei,
• semne de durere (gemete sau urlete, de exemplu) in timpul inghitirii,
• lipsa poftei de mancare si
• pierderea in greutate.

Examinarea fizica nu va dezvalui adesea nicio constatare concreta. Esofagita severa poate include simptome de febra si salivatie extrema.

Cauze

Refluxul gastroesofagian la caini poate aparea atunci cand se administreaza un anestezic, determinand relaxarea deschiderii dintre stomac si esofag (sfincterul gastroesofagian).

Pozitionarea incorecta a pacientului in timpul anesteziei poate duce, de asemenea, la reflux gastroesofagian.

O afectiune asociata este o hernie hiatala congenitala (prezenta la nastere), despre care se suspecteaza ca ar creste riscul de reflux gastroesofagian.

Cainii tineri prezinta un risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiune, deoarece sfincterii lor gastroesofagieni sunt inca in curs de dezvoltare. Varsaturile pe termen lung sau cronice sunt un alt factor de risc.

Diagnosticare

Cel mai bun mijloc de diagnostic este, in general, esofagoscopia, o examinare care foloseste o camera interna pentru a vizualiza mucoasa esofagului. Acesta este cel mai eficient mod de a determina daca modificarile mucusului esofagului sunt in concordanta cu esofagita datorata refluxului gastroesofagian. Examinarea poate, de asemenea, sa evidentieze o suprafata neregulata a mucoasei mucoasei sau sangerare activa in esofag.

Diagnosticele alternative includ:

• ingestia unui agent caustic,
• un corp strain sau o tumoare in esofag,
• o hernie in partea superioara a stomacului (hernie hiatala),
• o boala a gatului sau a gurii, sau
• o afectiune la caini in care muschii esofagului nu functioneaza corespunzator la impingerea alimentelor in stomac (megaesofag).

Tratament

Majoritatea tratamentului se face la domiciliu, prin infometare timp de una pana la doua zile si, ulterior, urmarea unui regim alimentar cu continut scazut de grasimi si proteine, administrat in portii mici si frecvente.

Medicamentele sunt o optiune suplimentara. Medicamentele cunoscute sub numele de agenti prokinetici gastrointestinali imbunatatesc miscarea continutului stomacului prin intestine si, de asemenea, intaresc sfincterul gastroesofagian. Indiferent de medicamente insa, este recomandabila o schimbare a dietei.

Recuperare si stil de viata

Dupa tratamentul initial si modificarea dietei, se recomanda continuarea monitorizarii pentru reflux gastroesofagian.

Urmariti semnele de disconfort. Continuarea unei diete saraca in grasimi si proteine va preveni incidentele viitoare. Alimentele bogate in grasimi ar trebui evitate, deoarece pot agrava refluxul gastroesofagian.

Daca cainele nu raspunde la tratamentele medicale initiale, se poate recomanda o esofagoscopie ulterioara.

Prevenire

Alimentele bogate in grasimi pot agrava refluxul acid. Cea mai buna prevenire este o dieta sanatoasa, saraca in alimente grase.

 

Sursa imagine: pexels.com