Anxietatea si tulburarile obsesiv-compulsive la caini

Tulburarile obsesiv-compulsive (OCD) la caini sunt caracterizate printr-o secventa repetitiva, relativ neschimbatoare de activitati sau miscari care nu are un scop sau o functie evidenta. Desi comportamentul este de obicei derivat din comportamente normale (cum ar fi ingrijirea, mancatul si mersul pe jos), comportamentul repetitiv interfereaza cu functionarea comportamentala normala. Este numita si OCD sau „Obsessive-Compulsive Disorder” (sau tulburare obsesiv-compulsiva).

Comportamentele obsesiv-compulsive cel mai frecvent observate sunt:

• invartirea
• urmarirea cozii
• automutilarea
• halucinarea (muscatura de muste)
• rotirea in cerc
• alergarea la gard
• muscatul de par / aer
• Pica (apetit pentru substante nealimentare precum murdarie, pietre sau fecale)
• agitatia (umblatul de colo-colo)
• privirea fixa
• vocalizarea
• unii caini prezinta semne de agresivitate.

Nu exista predispozitie de rasa, sex sau varsta pentru tulburarile obsesiv-compulsive la caini. Ca si in cazul altor tulburari de anxietate, debutul OCD incepe devreme, in jurul varstei de 12 – 24 de luni, pe masura ce cainele se maturizeaza din punct de vedere al dezvoltarii. In general  apare la varsta de 12 – 36 de luni la caini.

Daca observati semne timpurii de comportament obsesiv la cainele dvs. si acesta este descendent dintr-o linie in care alti caini sunt afectati, interventia timpurie este esentiala.

Simptome si tipuri

• Semne de automutilare – lipsa parului, piele jupuita, concentrarea pe coada, membrele anterioare si extremitatile distale.
• Comportamentul cainelui se intensifica in timp si nu poate fi intrerupt chiar si cu retinere fizica, creste in frecventa sau durata si interfereaza cu functionarea normala.
• Urmarirea frecventa a cozii, mai ales daca varful cozii lipseste (cu toate acestea, nu toti cainii care isi urmaresc coada isi vor mutila coada)
• Tulburarile obsesiv-compulsive pot fi observate la caini tineri dar debutul este mai frecvent in timpul maturitatii sociale; pofta de joaca scade cu varsta, OCD se intensifica in timp.
• Cainele pare concentrat pe ceva care pare sa ii stimuleze comportamentul (de ex. urmarirea unui soarece pe care nu l-a putut prinde) insa de obicei nicio cauza directa nu este evidenta.
• Se pot observa leziuni auto-induse si absenta afectiunii care sa poate fi asociata cu o activitate motorie crescuta si comportamente repetitive.
• Comportamentul se inrautateste cu timpul.

Cauze

• Boala sau o conditia fizica dureroasa pot creste anxietatea cainelui si pot contribui la aceste probleme
• Tinerea cainelui in cusca si izolarea / ingradirea acestuia pot fi asociate cu invartirea
• Cauzele degenerative (de exemplu, imbatranirea si modificarile asociate ale sistemului nervos), anatomice, infectioase (in primul rand stari virale ale sistemului nervos central) si toxice (de ex. otravirea cu plumb), pot duce la anumite simptome. Comportamentul anormal este probabil inradacinat in activitatea chimica anormala primara sau secundara a sistemului nervos.

Diagnosticare

Medicul veterinar va efectua un examen fizic complet al cainelui dvs. Va trebui sa oferiti un istoric amanuntit al sanatatii cainelui dvs., inclusiv un istoric al simptomelor si orice informatii pe care le aveti despre linia familiala a cainelui dvs. si posibilele incidente care ar fi putut agrava comportamentul.

Medicul veterinar va solicita un profil chimic al sangelui, o hemoleucograma completa, un panou de electroliti si o analiza de urina pentru a exclude cauzele fizice sau bolile subiacente.

Tratament

Daca toate analizele si testele fizice nu confirma o cauza a comportamentului, poate fi consultat un specialist in comportament veterinar.

Tratamentul se desfasoara de obicei in ambulatoriu. Cu toate acestea, daca cainele dvs. prezinta o auto-mutilare severa si rani auto-induse, poate fi necesar sa fie spitalizat. Cainele trebuie sa fie protejat de mediu pana cand medicamentele anti-anxietate ating niveluri eficiente, ceea ce poate necesita zile sau saptamani de terapie, monitorizare constanta, stimulare si ingrijire. Sedarea poate fi necesara in cazuri severe.

Medicul veterinar va prescrie medicamente anti-anxietate impreuna cu un program de modificare a comportamentului. Daca este posibil, filmati-va cainele imediat ce debuteaza comportamentul deoarece paote ajuta la observarea unui model. Orice boala de piele insotita de mancarime ar trebui sa fie diagnosticata de medicul veterinar deoarece mancarimea si durerea / disconfortul sunt legate de anxietate.

Modificarea comportamentului va fi orientata spre invatarea cainelui sa se relaxeze intr-o varietate de situatii de mediu si sa inlocuiasca comportamentul obsesiv-compulsiv cu unul calm, competitiv sau cel dorit de noi.

Desensibilizarea si contraconditionarea sunt cele mai eficiente atunci cand sunt instituite devreme asa ca este esential sa incepeti aceste tehnici de indata ce deveniti constienti de comportamentele compulsive la cainele dvs.

Antrenamentul poate fi cuplat cu un indiciu verbal care ii semnaleaza cainelui sa execute un comportament care este competitiv cu cel anormal. De exemplu, in loc sa se invarta in cerc cainele este invatat sa se relaxeze si sa se intinda pe podea, cu capul si gatul intinse pe spate, cand i se spune „capul jos!”.

Pedeapsa trebuie evitata deoarece poate creste anxietatea si poate inrautati comportamentul cainelui. Izolarea sau constrangerea fizica excesiva nu ar trebui sa fie folosite pentru anxietatea care este provocata. Evitati bandajele, zgarzile, aparatele dentare, cutiile. Toate acestea vor concentra cainele mai mult pe centrul suferintei sale si il vor face sa se simta mai rau. Daca acestea sunt necesare pentru a asigura vindecarea ar trebui sa fie utilizate pentru o perioada minima de timp sau dupa cum recomanda medicul veterinar.

Recuperare si stil de viata

Tulburarile obsesiv-compulsive la caini necesita monitorizarea comportamentelor prin inregistrare video saptamanala si / sau jurnalele scrise. Vor fi notate orele, datele si comportamentul care duce la comportamentul obsesiv. Acest lucru va oferi evaluari impartiale ale schimbarii si va ajuta la modificarile planurilor de tratament.

Va trebui sa faceti vizite bianuale la medicul veterinar. Acesta va solicita hemoleucograma completa, profilul biochimic si analizele de urina. Se va asigura ca organismul este sanatos si nu contribuie la anxietatea sau suferinta cainelui. Observati orice simptome precum varsaturi, tulburari gastro-intestinale si respiratie rapida. Daca aceste simptome sunt observate, contactati medicul veterinar.

Poate dura cateva saptamani pana ce medicamentele isi fac efectul asupra comportamentului tinta. Primul semn de eficacitate poate fi o modificare a duratei sau frecventei atacurilor, mai degraba decat incetarea totala a comportamentelor nedorite. Stabilirea unor asteptari realiste pentru schimbare va poate ajuta sa gestionati rezultatul interventiei comportamentale si medicale. Recidivele sunt frecvente si de asteptat in situatii stresante sau noi.

Recompensati cainele doar atunci cand nu este angajat in comportamentul repetitiv si este relaxat. Lasate netratate, aceste afectiuni progreseaza aproape intotdeauna la niveluri mai grave.

 

Sursa imagine: unsplash.com