Rasa Ogar Italian

Ogarul italian este foarte asemanator cu Ogarul englez, insa este mult mai mic. Odinioara unul dintre cei mai populari caini din timpul erei Victoriene, cainele din rasa Ogar italian este mai zvelt in proportii, foarte elegant si gratios.
Un adevarat ogar in miniatura, elegantul Ogar italian este un tovaras de joaca alert, jucaus si foarte afectuos.
Blana: scurta, moale, lucioasa, diverse nuante (negru, cafeniu, ciocolatiu, roscat, gri, albastru, galben)
Talia: mic, 3,6 – 5 kg, 32-38 cm
Caracter: inteligent, agil, sociabil, afectuos, rautacios, atletic, jucaus
Speranta de viata: 14-15 ani
Ingrijire: blana sa scurta necesita putina ingrijire (stergerea cu o carpa)
Istorie si context
Desi Ogarul italian exista de cateva secole, documentele originilor sale s-au pierdut, neavand astfel nicio cunoastere a sursei sau a dezvoltarii sale.
Exista, totusi, arta antica din Grecia, Turcia si alte tari mediteraneene care infatiseaza caini asemanatori Ogarului italian, si care au mai bine de doua secole. Dovezile arheologice sugereaza ca Ogarii italieni au fost crescuti ca insotitori de nobili in urma cu aproximativ 2.000 de ani in regiunea care este acum Grecia si Turcia, cand puternicul Imperiu Roman domnea la Marea Mediterana.
In Evul Mediu, ogarii in miniatura erau vazuti in toata Europa de Sud. Iar in Italia Renasterii detinerea de versiuni in miniatura ale raselor populare era un simbol de statut in randul aristocratilor. Acesti caini pot fi vazuti in picturile diversilor maestri ai Renasterii, intruchipand gratia si echilibrul, atat de importante pentru estetica epocii.
In 1600 primul Ogar Italian a ajuns in Anglia si a devenit foarte popular printre membrii nobilimii, la fel ca si in Italia. Ogarul italian a fost una dintre cele doua doua rase de caini de tip toy mentionate intr-o carte despre rasele de caini din 1820.
In ceea ce priveste popularitatea, cainele din rasa Ogar italian a fost cel mai la moda in timpul domniei reginei Victoria. Cu toate acestea, numarul acestor caini s-a redus intr-o mare masura, iar rasa aproape disparuse in Anglia in epoca de dupa al Doilea Razboi Mondial. Acest lucru s-a datorat probabil pierderii calitatii rasei in incercarea de a creste caini de dimensiuni mici, fara a se concentra asupra sanatatii lor.
Din fericire, Ogarii italieni de inalta calitate fusesera introdusi in Statele Unite la sfarsitul secolului al XIX-lea. Acesti caini si alti caini importati au jucat un rol esential in revigorarea rasei in toata Europa, contribuind astfel la cresterea treptata a popularitatii acesteia.
Caracteristici fizice
Prezinta liniile elegante si curbate comune tuturor cainilor de cursa. Trasaturile distinctive sunt picioarele lungi, cu oase fine. Pastreaza complexitatea cainilor antici, aristocrati. Crescuti de secole ca insotitori, acesti caini fermecatori cu pasi inalti refuza sa fie ignorati. Prefera sa stea in poala decat pe podea.
Ogarul italian este extraordinar de gratios si elegant, fiind o versiune zvelta si in miniatura a unui ogar tipic. Impartaseste calitatile ogarului mare, care ii permit sa alerge foarte repede. Mersul sau este liber si saltat.
Blana sa scurta, lucioasa, satinata, poate fi intalnita intr-o varietate de culori.
Personalitate si temperament
Ogarului italian ii place sa urmareasca si sa alerge. Este un caine foarte calm si sensibil, care este rezervat si uneori timid cu oamenii necunoscuti. Adesea, este comparat cu o versiune mai mica a ogarului, deoarece impartaseste multe dintre caracteristicile sale.
Ogarul italian se comporta bine cu copiii, animalele de companie si cu alti caini si este extrem de dedicat familiei sale. Cu toate acestea, cainii mai mari si copiii foarte duri il pot rani cu usurinta.
Ingrijire
Chiar daca Ogarul italian detesta frigul si nu este potrivit pentru viata in aer liber, ii plac distractia zilnica in aer liber. Nevoile sale de exercitii sunt perfect satisfacute cu o plimbare placuta in lesa sau cu un joc de interior plin de distractie. Ii place sa faca un sprint sau sa se intinda intr-o zona ingradita. Parcurile pentru caini pot fi un pericol daca nu sunt bine supravegheate si au zone separate pentru cainii de talie mica.
Este foarte important sa periati dintii acestui caine in mod regulat (de preferinta, zilnic). Curatarea dentara de catre un medic veterinar ar trebui facuta anual sau dupa cum este necesar.
Unghiile au nevoie de atentie regulata, ele nu ar trebui scurtate pana la os. Aceasta rasa are asa-numitul „hare foot” (picior de iepure), iar cele doua unghii din mijloc pot fi lasate putin mai lungi decat celelalte doua.
Blana sa fina, scurta, necesita o ingrijire minima a blanii, constand in principal din periaj ocazional pentru a scapa de parul mort.
Dresaj
Aceasta rasa raspunde cel mai bine la metodele de dresaj bazate pe recompense, mai degraba decat la pedepse. Formatorul ar trebui sa fie ferm cu comenzile si generos cu laudele. Recompensele ar trebui sa fie mici, dar imediate atunci cand comanda este invatata si urmata. Metodele dure pur si simplu nu functioneaza cu acesti caini inteligenti si sensibili, desi pot fi si incapatanati.
Sanatate
Ogarii italieni sunt in general longevivi. Sunt predispusi la afectiuni minore de sanatate, cum ar f:
- luxatia de rotula
- fracturi ale picioarelor si cozii
- epilepsie, si
- atrofie progresiva retiniana (PRA)
sau cele majore, cum ar f:
- boala parodontala.
Aceasta rasa este sensibila la anestezia cu barbiturice si susceptibila la shunt portacaval, boala Legg-Perthes, alopecie cu diluare a culorii, cataracta si hipotiroidism uneori. Desi Ogarul italian nu este atat de delicat pe cat arata, trebuie sa aveti grija pentru a evita situatiile periculoase care ar putea duce la ruperea unui picior.
Examinarile regulate ale genunchiului si ale ochilor sunt recomandate pentru aceasta rasa de caini.
Stiati ca…?
- Iacob I, Frederic cel Mare al Prusiei, Ecaterina cea Mare, Ana a Danemarcei si Regina Victoria au fost printre membrii regali care si-au sporit maretia cu un Ogar Italian (sau doi) alaturi.
- Un rege african pe nume Lobengula a schimbat 200 de capete de vite cu un singur Ogar italian.
- AKC a inregistrat primul Ogar italian in 1886.
- Ogarul italian este cel mai mic din familia ogarilor
- Artisti ai Renasterii precum Giotto, Carpaccio, Memling, Van der Weyden, David si Bosh, au ilustrat Ogarul italian in picturile lor.
Sursa imagini: pixabay.com
Acest articol are caracter informativ si nu inlocuieste sfatul medicului veterinar.
Chiar daca considerati ca simptomele sau informatiile din acest articol se potrivesc unei situatii pe care o intampinati va recomandam sa contactati medicul dvs. veterinar (sau un alt specialist - ex. dresor) pentru o consultatie.
Atentie: E-Vet.ro nu este un cabinet veterinar si nu va poate oferi asistenta in diagnosticarea sau tratamentul unor posibile afectiuni ale animalului dvs. de companie.