Rasa de caini Otterhound
Rasa Otterhound sunt cani mari, cu blana aspra, puternici, inzestrati cu o voce minunata, care poate fi auzita de la o mare distanta. Este un ogar creat pentru a vana in apa sau pe uscat, insa poate fi si un excelent caine de familie.
Blana: aspra, dubla, groasa, uleioasa
Talia: mare, 61-69 cm, 36-54 kg
Caracter: prietenos, bland, activ, agitat, echilibrat
Durata de viata: 10-13 ani
Ingrijire: necesita toaletarea blanii de 2 ori/saptamana
Istorie si context
Asemanandu-se foarte mult cu Petit Basset Griffon Vendéen, este posibil ca rasa Otterhound sa isi aiba radacinile in Franta. Fiind un membru foarte neobisnuit al Grupului Hound, Otterhound este un ogar cu un miros fin, a carui origine nu este cunoscuta. Otterhound isi poate avea radacinile in rase precum Welsh Harrier, Bloodhound, Southern Hound sau un tip de Spaniel de apa.
Desi nu exista multe de spus despre structura genetica a rasei, a fost un apreciat vanator de vidre in Anglia inca din secolul al XIII-lea. In 1212, King John detinea cele mai vechi haite Otterhound documentate. Acest caine a fost folosit pentru cautarea vidrelor, care puneau in pericol bancurile de pesti in cursurile locale. Cainele urmarea prada in ascunzatoarea sa si latra dupa ce o localiza. Dupa sosirea vanatorilor, Otterhound era indepartat, terrierii mici fiind utilizati pentru a ucide vidra.
Desi vanatoarea de vidre nu era un sport popular – deoarece nu avea formalitatea vanatorii de vulpi si avea loc in conditii de vreme umeda – rasa a crescut in popularitate in ultima parte a secolului al XIX-lea, cand peste 20 de haite vanau in Anglia. Cu toate acestea, acest sport a inceput sa-si piarda proeminenta dupa al doilea razboi mondial.
Primul exemplar Otterhound a fost introdus in Statele Unite la inceputul secolului al XX-lea. La scurt timp dupa aceea, American Kennel Club recunoastea in mod oficial rasa.
Din pacate, aceasta rasa engleza veche dispare incet, fiind considerata vulnerabila si pe cale de dispoaritie. Crescatorii Otterhound nu au fost in favoarea cresterii cainelui pentru expozitii canine si, prin urmare, nu a fost foarte popular ca animal de companie sau caine de spectacol.
Caracteristici fizice
Puternicul si neobositul caine din rasa Otterhound poate tolera partide lungi si obositoare de vanatoare, precum si cea mai dura vreme.
Picioarele sale mari ofera o buna aderenta pe terenul alunecos si accidentat. Are o constututie mare si indesata, cu un corp lung, care ii permite sa se furiseze incer si constant pentru o lunga perioada de timp, fara a obosi.
Stratul de blana exterior grosier si aspru al cainelui, care poate fi intalnit intr-o varietate de culori, ofera protectie impotriva maracinilor. Substratul moale, lanos si uleios, protejeaza impotriva intemperiilor in perioadele reci.
Temperamentul relaxat al acestei rase se reflecta prin expresia sa deschisa si prietenoasa. Are un miros fin, datorat botului si nasului sau mare, care gazduiesc milioane de receptori olfactivi.
Personalitate si temperament
Fiind un vanator innascut, cainele din rasa Otterhound are dorinta de a urmari animale si este complet determinat odata aflat pe traseu. Cu toate acestea, datorita instinctelor si dresajului, nu isi ucide prada, odata gasita.
Pe langa urmarirea prazii, acest caine adora sa inoate, sa adulmece, si iubeste vanatoarea.
Este prietenos cu ceilalti caini si, in timp ce este in interior, cainele este plin de viata, sociabil si amabil. De asemenea, este bland cu copiii. Datorita faptului ca nu a fost crescut initial ca si caine de companie, nu raspunde intotdeauna instructiunilor.
Ingrijire
Otterhound-ul nu este o rasa care sa poata fi laudata pentru curatenia sa. Adesea, mancarea sau noroiul raman prinse in blana sa. Prin urmare, cainele trebuie periat si pieptanat cel putin o data pe saptamana.
Mai mult, Otterhound necesita un regim zilnic de exercitii. Poate dormi in aer liber intr-o clima rece si temperata daca i se ofera adapost adecvat.
Sanatate
Cainii din rasa Otterhound au o speranta de viata de 10-13 ani. Sunt predispusi la probleme minore de sanatate, cum ar fi displazia cotului si trombopatia canina. Problemele mai grave includ displazia canina de sold (CHD) si torsiunea gastrica. Epilepsia este intalnita ocazional la aceasta rasa.
Sursa imagine: Wikipedia
Acest articol are caracter informativ si nu inlocuieste sfatul medicului veterinar.
Chiar daca considerati ca simptomele sau informatiile din acest articol se potrivesc unei situatii pe care o intampinati va recomandam sa contactati medicul dvs. veterinar (sau un alt specialist - ex. dresor) pentru o consultatie.
Atentie: E-Vet.ro nu este un cabinet veterinar si nu va poate oferi asistenta in diagnosticarea sau tratamentul unor posibile afectiuni ale animalului dvs. de companie.