Rasa Shiba Inu – cea mai mica dintre cele 6 rase native japoneze

Se crede ca Rasa Shiba Inu a fost dezvoltata initial in centrul Japoniei in jurul anului 300 i.e.n. ca si caine de vanatoare. Compact, agil si puternic, Shiba Inu este un excelent caine de paza sau insotitor pentru cei care doresc un caine activ in aer liber. Este cea mai mica dintre cele 6 rase originale si distincte de caini spitz originare din Japonia.

Blana: medie (roscat, roscat cu zone albe, negru, alb, negru cu cafeniu)
Talia: mica-medie, 6,8 – 12 kg, 34 – 42 cm
Caracter: alert, loial, inteligent, increzator, neinfricat, vioi, curios, plin de viata
Durata de viata: 12-15 ani

Ingrijire: necesita socializare si dresaj

 

Istorie si context

Stravechiul Shiba Inu este cea mai mica dintre cele sase rase native japoneze de caini. Desi originea sa nu este intru totul clara este cu siguranta de provenienta spitz, fiind utilizat ca si caine de vanatoare in Japonia centrala in jurul anului 300 i.e.n. Multi cred ca era utilizat pentru vanat mic insa este posibil sa fi folosit si ocazional pentru a vana mistreti. 

Potrivit unora, cuvantul „Shiba” ar insemna „mic” insa  poate insemna si „tufa”, o referinta la culoarea rosie a tufelor si blana rosie a cainelui. Acesta este si motivul pentru care Shiba este poreclit uneori „caine mic de tufis”.

Cele trei tipuri principale ale rasei au fost Shinshu Shiba, Sanin Shiba si Mino Shiba, toate numite dupa locul lor de origine: prefectura Nagano, nord-estul continentului respectiv prefectura Gifu.

Distrugerile provocate de al doilea razboi mondial aproape au dus la disparitia rasei. Numarul acestora s-a micsorat si mai mult datorita bolii numite jigodie (boala Carré) in anii 1950. Pentru a salva rasa, s-au incrucisat diverse linii, inclusiv cainii cu oase mai grele din zonele montane si cainii cu oase mai usoare din campiile joase. Un rezultat neprevazut a fost noua variatie a structurii si substantei osoase a rasei Shiba.

Primii caini Shiba au ajuns in SUA in anii 1950. Rasa a castigat recunoasterea American Kennel Club doar in 1993. De atunci, popularitatea acestei rase a inflorit. 

Caracteristici fizice

Shiba Inu  poseda trasaturi tipice ale cainilor de origine nordica cum ar fi urechile mici ridicate, blana groasa (rosie), corp puternic si coada spiralata. Are un corp moderat compact si usor lung, precum si o expresie blajina, indrazneata si plina de spirit. Ca si aspect, este oarecum asemanator unei vulpi.

Cainele se misca facand pasi fara efort, iar mersul sau este agil, usor si rapid. Blana sa dubla ii asigura o buna izolatie impotriva intemperiilor vremii. Initial, toate aceste trasaturi permiteau cainelui din rasa Shiba Inu sa vaneze animale mici in zone dense. 

Personalitate si temperament

Aceasta rasa rezistenta este mereu in cautarea aventurii si poate avea tendinta de a fi dominatoare si incapatanata. Este destul de vocal si unii chiar latra foarte mult. Este alert, timid cu strainii si teritorial fiind un caine de paza excelent.

Este increzator in sine, este un caine indraznet, capabil si independent. Atata timp cat ii oferiti un program zilnic de exercitii, va fi activ in aer liber si calm in interior. Are tendinta de a urmari animalele mici si devine uneori bataios cu cainii necunoscuti de acelasi sex.

Este un caine plin de viata, alert si curios, independent, devotat stapanului sau. Se intelege bine cu copii, iar fata de straini este putin rezervat.

Ingrijire

Necesita extercitiu zilnic sub forma unei plimbari lungi, un joc antrenant in curte sau alergare intr-o zona inchisa. Poate trai si in exterior, in conditii climatice reci si temperate daca i se ofera un adapost cald. Cu toate acestea, cel mai bine ii este atunci cand petrece timp egal in interior si in aer liber.

Blana sa dubla necesita periaj ocazional saptamanal si mai frecvent la naparlire.

Sanatate

Cainii din Rasa Shiba Inu au o durata medie de viata de 12-15 ani. Sunt susceptibili la probleme minore de sanatate, cum sunt alergiile si cataracta, precum si probleme majore de sanatate, cum ar fi luxatia de rotula.

Displazia canina de sold (CHD), membranele pupilare persistente (PPM), distichiaza si atrofia retiniana progresiva (PRA) sunt, de asemenea, ocazional observate la rasa. Pentru a identifica unele dintre aceste probleme, un medic veterinar poate recomanda examinari periodice la genunchi, sold si ochi.

 

Sursa imagini: pixabay.com