Fluid in cavitatea toracica (efuziunea pleurala) la dihori

Efuziunea pleurala la dihori se refera la o acumulare anormala de lichid in cavitatea toracica. De obicei, aceasta situatie se datoreaza unei productii crescute de lichid sau reabsorbtiei insuficiente a lichidului in organism. Ambele pot aparea din mai multe motive, inclusiv o modificare a functiei limfatice care este responsabila pentru colectarea si transportul fluidelor tisulare in corp.

Simptome si tipuri

Simptomele efuziunii pleurale variaza foarte mult, in functie de cauza de baza a afectiunii. Depinde de volumul de lichid si rapiditatea acumularii de lichid in cavitatea pleurala. Unele simptome generale care pot aparea includ:

• tuse
• respiratie cu gura deschisa
• respiratie greoaie (dispnee)
• batai neregulate ale inimii (tahipnee)
• colorarea pielii in nuante de albastru-violet
• intoleranta la exercitiu fizic
• lentoare, apatie
• paralizia partiala sau totala a membrelor posterioare

Examinarea fizica efectuata de un medic veterinar poate dezvalui alte simptome, cum ar fi:

• zgomote cardiace si pulmonare infundate sau neclare
• respiratie neobisnuit de superficiala si rapida, in cazul dispneei.

Cauze

Efuziunea pleurala la dihori poate avea diverse cauze, unele mai usor de tratat decat altele.

Cea mai frecventa cauza a efuziunii pleurale este insuficienta cardiaca congestiva. O alta cauza comuna este prezenta neoplaziei intratoracice, o tumoare (denumita medical neoplasm) situata in cavitatea toracica.

Alte cauze mai putin frecvente includ:

• infectia (bacteriana, virala sau fungica)
• suprahidratarea
• bolile hepatice
• anomaliile sistemului limfatic
• o hernie diafragmatica (o ruptura a diafragmei, stratul muscular care separa abdomenul de torace).

Diagnosticare

O procedura de diagnostic care poate fi efectuata in cazurile de suspectare a efuziunii pleurale este toracocenteza (punctia pleurala), in care se foloseste un ac gol pentru a indeparta lichidul din cavitatea pleurala. Aceasta procedura poate determina tipul de lichid din cavitate si poate ajuta la identificarea cauzelor care stau la baza afectiunii.

O toracotomie exploratorie (o procedura chirurgicala in care pieptul este deschis) poate fi  efectuata pentru a obtine mostre de tesut din plamani, ganglioni limfatici sau pleura.

Alte proceduri de diagnosticare care pot fi utilizate includ ecografia toracica, analiza pentru viermele inimii (viermii cardiaci) daca se suspecteaza o boala cardiaca, culturi bacteriene daca se suspecteaza o infectie si analiza urinei.

Tratament

Tratamentul si ingrijirea variaza in functie de motivul care sta la baza efuziunii pleurale.

Toracocenteza este in general primul pas. Aceasta procedura amelioreaza presiunea asupra plamanilor si atenueaza insuficienta respiratorie. Daca dihorul este stabil dupa toracocenteza, este posibil un tratament ambulatoriu (adica in afara spitalului, la domiciliu). Cu toate acestea, poate fi necesara spitalizarea.

Prevenire

Deoarece exista o astfel de varietate de cauze care pot duce la efuziunea pleurala la dihori, nu exista o metoda distincta de prevenire care poate fi recomandata.

 

Sursa imagine: unsplash.com