Dihorii sunt rozatoare?

Exista o conceptie gresita comuna despre  dihor, un animal  mic, jucaus si uneori rautacios. Unii oameni numesc in mod gresit aceste creaturi „rozatoare” – desi ele nu sunt. Deci, de unde aceasta greseala frecventa? Dihorii sunt rozatoare?

Aceasta greseala se datoreaza probabil faptului ca dihorii arata ca niste rozatoare.

Dihori vs. Rozatoare

In mod clar, aspectul poate fi inselator. In timp ce dihorii si rozatoarele impartasesc faptul ca sunt mamifere, ei fac parte din ordine stiintifice complet diferite.

Dihorii nu sunt rozatoare; sunt membri ai familiei mustelide sau nevastuicilor. Mustelidele apartin ordinului mare Carnivora, ceea ce inseamna ca sunt de fapt mai strans inruditi cu alti membri ai Carnivorelor, cum ar fi cainii, pisicile si ursii, decat cu sobolanii si soarecii.

Alti membri ai familiei nevastuicilor includ sconcsii, bursucii, nurcile, jderii, dihorii cu labe negre, lupii si vidrele.

Rozatoarele pe de alta parte, sunt membre ai celui mai mare grup de mamifere – ordinul Rodentia – care include animale de companie populare, cum ar fi soarecii, sobolanii, hamsterii si cobaii. Rodentia include  de asemenea  castori, sobolani, porci spinosi, marmote, veverite, caini de preerie, marmote, chinchilla, soareci de camp, lemingi, si altii.

Un aspect care distinge rozatoarele este faptul ca au o singura pereche de incisivi ascutiti din maxilarele lor superioare si inferioare. Acesti dinti continua sa creasca si sunt folositi pentru protectie sau aparare, la saparea de gropi si bineinteles, la consumarea dietei lor care este in primul rand erbivora (plante). Aceste mamifere au  cativa molari in partea din spatele gurii si mananca in mare parte seminte si alte materiale vegetale, desi unele sunt omnivore si consuma o dieta variata.

In comparatie, dihorii au patru tipuri de dinti: incisivi, canini, premolari si molari. Aceste carnivore trebuie sa manance des din cauza tractului lor digestiv scurt si a metabolismului rapid. Mustelidele sunt animale carnivore cu blana, care locuiesc in regiuni terestre si acvatice din intreaga lume, cu exceptia Australiei, Antarcticii si a majoritatii insulelor oceanice.

Aspect

Forma corpului este o alta diferenta importanta intre dihori si rozatoare. Majoritatea rozatoarelor au corpuri mici si robuste, cu membre scurte si cozi lungi. Dihorii au un corp robust si membre scurte  dar cadrul lor flexibil este mult mai lung. Dihorii pot fi lungi si zvelti sau mai indesati.

La nastere, puii au blana alba. Un cuib de dihori poate include pana la 15 pui  iar greutatea lor normala la nastere este de 8-10 gr. Intarcarea puilor are loc destul de repede, la varsta de 6-8 saptamani.

Culorile blanii dihorului variaza, de la albinos, negru, negru samur, sampanie, ciocolatie, scortisoara, alb cu negru. Marcajele de pe blana pot avea 7 modele: blaze, panda, point, roan, solid, mitt si standard. Dihorii pot cantari intre 1 – 5 kilograme la maturitate si, in general, traiesc 6 – 7 ani.

Masculii sunt de obicei mai mari decat femelele. Un corp tubular precum al dihorului nu retine caldura la fel de bine ca un corp mai indesat de aceeasi greutate si prin urmare este asociat cu un metabolism mai rapid. Mustelidele si in special dihorii sunt foarte activi si curiosi in cautarea hranei zilnice.

Miros

O alta distinctie a dihorului este „parfumul” sau.  Asemanator cu majoritatea membrilor familiei mustelide, dihorii au glande perianale langa anus, cu ajutorul carora animalele emit un miros intepator atunci cand se simt amenintate (la fel ca si sconcsii). Din fericire, secretiile unui dihor sunt mai „blande” decat ale unui sconcs, asa ca mirosul dispare mai repede si este mult mai usor de spalat.

In plus, prietenii nostri dihori au si un parfum natural de mosc care este produs de uleiurile din piele, nu de glandele perianale. Este posibil sa observati o reducere a acestui miros dupa ce animalul dvs. de companie este sterilizat sau castrat astfel incat va ramane doar un miros usor, moscat.

Domestic, nu salbatic

Dihorul domestic este specia „putorius”, la fel ca dihorul european. Multi considera dihorul domestic ca fiind subspecia „furo”, diferentiindu-l de dihorul european. Dihorul este  denumit in mod obisnuit ca „Mustela putorius” sau „Mustela putorius furo” in literatura stiintifica.

Dihorul cu labe negre este din specia „nigripes” si este originar din America de Nord, zona de campie. Dieta sa consta in primul rand din cainii de preerie.

De ce conteaza aceasta conceptie gresita?

Pot exista restrictii legale sau locale impotriva detinerii dihorilor. In plus, poate influenta atitudinea pe care unii oameni o au fata de a considera dihorii ca animale de companie.

O diferenta evidenta intre dihorul domestic si dihorul salbatic cu labe negre sunt obiceiurile sociale. Dihorii domestici sunt prietenosi si traiesc bine impreuna in grupuri, in timp ce dihorii salbatici sunt incredibil de teritoriali si raman singuri in afara perioadei de imperechere si de crestere a puilor.

Dihorul salbatic are o singura varietate de culoare: corp maro cu labele, nasul, masca faciala si varful cozii negre. Dihorul domestic se bucura de o varietate de culori si modele ale blanii.

Denumirea „dihor”

furet (eng.), ferret (din anglo-francezul „firet”), furet (din latina vulgara „furittus”), literalmente avand intelesul de „hot mic”, denumirea este o referinta probabila la inclinatia dihorului de a ascunde obiecte mici.

Cei care au trait cu dihori in general pot sa ateste ca numele de „hot” este bine meritat. Ca parte a instinctului natural de cuibarit al dihorului, ei strang si ascund diverse obiecte.

Interesant este ca in timp ce unii oameni considera gresit ca dihorii sunt rozatoare, istoria ne spune ca acestia au fost adesea folositi la vanatoarea de animale in salbaticie si pentru controlul rozatoarelor. Datorita corpului lor lung, in forma de tub, a picioarelor scurte, abilitatii lor de a serpui prin spatii inguste, precum si dorintei lor de a lucra pentru gustari delicioase din carne, dihorii au fost folositi si pentru transportarea cablurilor prin conducte de lungimi mari.

In termeni standard pe care ii veti auzi in cultura dihorului, masculii sunt denumiti „hobs”, femelele „jills”, iar puii „kits”. Un grup de dihori este cunoscut ca un „business”.

Unii pasionati utilizeaza pentru a descrie dihorii termenul de „carpet shark”, intrucat dihorilor le place sa se strecoare pe jos si sa va ciupeasca de picioare atunci cand umblati.

 

Sursa imagini: pixabay.com