Pestele Betta (pestele luptator siamez) – caracteristicile speciei

Pestele Betta (Betta splendens), denumit in mod obisnuit si „Pestele luptator siamez”, este una dintre cele mai populare specii de pesti. Asemanatori unor bijuterii colorate, cu aripioarele lor curgatoare, pestii Betta sunt un plus grozav pentru acvariile iubitorilor de pesti. Si nu toti pestii Betta sunt luptatori, ci doar masculii. Femelele Betta pot fi tinute impreuna. In ciuda modului in care sunt adesea comercializati, acesti pesti nu trebuie tinuti intr-un bol de pesti.

Alte denumiri: Pestele luptator siamez
Speranta de viata: 2-3 ani
Marime (adult): 7 cm
Familia: Belontiidae
Provenienta: Cambodgia, Thailanda
Caracter sociabil: masculii nu pot fi tinuti in acelasi acvariu
Loc preferat in acvariu: oriunde
Acvariu necesar: 7,5 l
Dieta: se hranesc cu insecte si hrana sub forma de fulgi
Inmultire: depunere icre
Grad dificultate ingrijre: usor-intermediar
pH necesar al apei: 6,8 – 7,4
Duritate a apei: pana la 20 dGH
Temperatura apa acvariu: 24-30°C

 

Origine

Pestele Betta isi are originea in apele putin adanci din Thailanda (numita anterior Siam, de unde si numele lor), Indonezia, Malaezia, Vietnam si zone din China. Aceste zone includ campuri de orez, iazuri, paraie cu miscare lenta si balti, toate gazduind betta. Astazi, pestii betta au fost introdusi in multe tari, dand nastere la populatii non-native.

Numele comun al pestelui Betta este „Pestele luptator siamez”, provenit din luptele organizate intre masculii acestei specii, asemanatoare luptelor cu cocosi. Aceste lupte continua si astazi, determinate de veniturile din pariuri. In unele zone masculii sunt crescuti special pentru a fi agresivi in lupta.

Aspect

Datorita culorilor stralucitoare si aripioarelor lungi ale masculului, pestele Betta este unul dintre cei mai cunoscuti pesti de acvariu. Femelele nu sunt de obicei la fel de colorate si au aripioare mult mai scurte. In natura, aceasta specie nu este de obicei viu colorata.

Cu toate acestea, programele de reproducere in captivitate au avut ca rezultat o mare varietate de culori, inclusiv alb, galben, portocaliu, rosu, roz, albastru, verde, turcoaz, maro si negru. Pot fi vazute o multitudine de combinatii, de la culori uni la cele cu culori diferite ale aripioarelor si corpului, pana la culori cu model. Tipurile de aripioare s-au schimbat si ele datorita reproducerii selective. Coada poate fi de mai multe tipuri – voal, dubla, delta, evantai, semiluna, lira, despicata – pentru a numi doar cateva.

Ambele sexe au un corp in forma de torpila si o gura intoarsa in sus, pregatita pentru a manca la suprafata apei. Adultii maturi ating o dimensiune de 5-7,5 cm femelele fiind putin mai mici decat masculii. O caracteristica unica a acestei specii este prezenta unui organ respirator suplimentar (labirint) care le permite sa ia oxigen din atmosfera in loc de apa, permitandu-le astfel sa supravietuiasca in bazine cu nivel de oxigen scazut.

Diferente de gen

Masculii sunt de obicei colorati mai stralucitor si au inotatoare mai lungi si curgatoare. Au, de asemenea, o „barba” mai distincta (sub invelisurile branhiale) si sunt in general mai mari decat femelele. Femelele au inotatoare scurte si vor afisa dungi verticale si o „pata” intre aripioarele ventrale si anale atunci cand sunt gata sa se imperecheze.

Comportament

Un singur mascul poate fi tinut intr-un acvariu cu alti pesti atata timp cat sunt indeplinite conditiile de apa si daca nu sunt prezenti pesti agresivi sau care ciupesc inotatoarele. Cu toate acestea, intr-un acvariu poate fi pastrat un singur mascul, cu exceptia cazului in care acestia sunt despartiti de o bariera. In general, femelele nu se vor lupta intre ele si pot fi tinute impreuna in acelasi spatiu deschis.

Ingrijire

Pestele Betta este unul dintre cei mai recunoscuti, cei mai colorati si, adesea, cei mai controversati pesti de apa dulce. Dezbaterile vizeaza adesea faptul daca acestia pot fi pastrati in boluri mici. Pentru a le intelege pe deplin nevoile, este important sa va familiarizati cu habitatul lor nativ. Acesta reprezinta campurile de orez, iazurile, paraiele cu miscare lenta si baltile. Desi multi crescatori de pesti sunt constienti de faptul ca pestii Betta provin din ape putin adanci, temperatura apei este adesea trecuta cu vederea.

Tarile de origine ale pestelui Betta sunt tropicale. Ceea ce inseamna ca temperatura apei este destul de calda, adesea in jur de 26,6 °C. Un peste Betta se va dezvolta bine in apa calda si va deveni din ce in ce mai apatic atunci cand temperatura apei scade sub 23,8 °C. Temperatura apei este poate cel mai important argument impotriva pastrarii unui Betta intr-un bol mic, in care temperatura apei nu poate fi controlata cu usurinta.

Chiar daca pestii Betta se descurca bine in apele sarace in oxigen, asta nu inseamna ca au nevoie de mai putin oxigen decat alti pesti. Betta au un organ respirator special care le permite sa respire aer direct de la suprafata apei. De fapt, ei in mod inerent trebuie sa faca acest lucru. In experimentele in care organul respirator suplimentar (labirint) a fost indepartat, pestele a murit prin sufocare, chiar daca apa era saturata cu oxigen. Din acest motiv, pestele Betta trebuie sa aiba acces la suprafata apei pentru a respira aer direct din atmosfera.

In mod optim, apa pentru mentinerea sanatoasa a betta ar trebui sa fie moale, calda, cu un pH neutru pana la usor acid. Miscarea apei trebuie redusa la minimum, ceea ce inseamna ca filtrele puternice nu sunt potrivite.

Hranire

In mediul sau natural, acest peste se hraneste aproape exclusiv cu insecte si larve de insecte pe care le procura de la suprafata apei. Pe plan intern sistemul sau digestiv este adaptat pentru carne, avand un tract digestiv mult mai scurt decat pestele vegetarian. Din acest motiv, alimentele vii sunt dieta ideala pentru Betta. Cu toate acestea se vor adapta la consumul de fulgi si alimente congelate sau liofilizate.

Inmultire

Pestii Betta au o durata de viata destul de scurta si pot si inmultiti succes atunci cand au sub un an. Pestii Betta din magazinele de animale au de obicei cel putin 6 luni. Se reproduc in cuiburi de bule si nu necesita un acvariu mare sau echipament special.

In mod ideal, pestii ar trebui sa fie conditionati inainte de reproducere, si hraniti cu o dieta cu hrana vie. Apa din acvariul de reproducere ar trebui sa aba un pH de aproximativ 7,0 si o temperatura de aproximativ 26,6 °C.

Masculii vor sufla cuiburi cu bule elaborate la suprafata apei cand sunt pregatiti pentru depunerea icrelor. Femelei trebuie sa i se asigure o ascunzatoare, deoarece masculii pot deveni agresivi in timpul curtarii. Chiar si cu o ascunzatoare, este ceva obisnuit ca femela sa-si piarda cativa solzi sau sa aiba inotatoarele uzate in timpul procesului de depunere a icrelor.

Cand sunt pregatiti, perechea va afisa un colorit intens si va incepe sa se invarta sub cuibul cu bule. Pe masura ce ea expulzeaza ouale (timp de 3-4 ore), acestea sunt fertilizate si incep sa se scufunde. Masculul va ridica icrele cu gura de pe fundul acvariului si le va fixa in cuib. De aceea, este indicat ca dimensiunea coloanei de apa sa nu depaseasca 10 cm. In caz contrar, masculul de va epuiza si va renunta la ducerea icrelor in cuibul de bule.

Din acest moment, masculul va ingriji puietul. Este recomandabil sa indepartati femela, deoarece masculul poate deveni agresiv fata de ea in timp ce isi ingrijeste puii.

In 1-2 zile, ouale vor ecloza. Eclozarea dureaza aprox. 36 de ore, timp in care masculul se va asigura ca ouale sunt in cuib. Masculul trebuie indepartat in termen de 2 zile dupa eclozare. Acesta poate manca puii odata ce acestia inota liber (orizontal).

Puii trebuie hraniti cu hrana adecvata, pentru pui. Nu hraniti excesiv puii, deoarece alimentele neconsumate vor murdari apa, care se poate dovedi letala pentru pui.

 

Daca pestii betta va atrag si sunteti interesat de cativa pesti compatibili, cititi mai departe despre Pestele zebra.

Sursa imagini: pixabay.com