5 boli intalnite frecvent la iepuri

Iepurii sunt probabil cele mai populare mamifere mici crescute ca animale de companie. Sunt tovarasi minunati si pot trai mai mult de 12 ani daca sunt ingrijiti corespunzator. Cu toate acestea,  iepurii dezvolta in mod obisnuit unele boli pe care proprietarii de iepuri ar trebui sa le cunoasca pentru a putea recunoaste simptomele si a incerca sa previna aparitia lor printr-o ingrijire adecvata. In continuare vom detalia cele mai frecvente boli intalnite la iepuri.

 

Boli comune la iepuri

 

1. Staza gastrointestinala (GI)

Este una dintre cele mai intalnite afectiuni digestive la iepuri. Poate avea multiple cauze (probleme dentare, stres, infectii ale cailor respiratorii, alta boala subadiacenta) oprind motilitatea gastrointestinala (GI) normala a iepurelui. Aceasta afectiune necesita ingrijirea medicului veterinar.

In incercarea de identificare a problemei de sanatate trebuie sa monitorizati productia de fecale ale iepurelui. Iepurii au tendinta de a-si ascunde vulnerabilitatea in fata pradatorilor iar iepurele dvs. nu este o exceptie. Daca insa iepurele dvs. produce mai putine fecale decat in mod normal sau productia de fecale s-a oprit complet, probabil ca are staza gastrointestinala (GI).

Termenul „bile de par” a fost folosit de zeci de ani pentru a descrie acest sindrom la iepurii care inceteaza sa mai manance, nu mai produc fecale, devin balonati cu gaze din tractul gastrointestinal, materie fecala si smocuri de par uscat. Presupunerea ca aceasta „minge de par” este cauza incetinirii sau incetarii complete a miscarii alimentelor prin tractul gastro-intestinal este gresita. Bila de par este de fapt rezultatul, mai degraba decat cauza problemei.

In mod normal, iepurii au par in tractul gastro-intestinal, ajuns acolo pentru ca iepurii isi curata singuri blana. In cazul stazei gastrointestinale (GI), problema nu este o acumulare de par in stomac. Problema o reprezinta miscarea lenta a alimentelor prin tractul gastrointestinal (GI), combinata cu un aport scazut de alimente, deshidratare si modificari ale populatiei de bacterii care fermenteaza in mod normal alimentele in tractul gastro-intestinal al unui iepure sanatos. Ca urmare, alimentele si bilele de par formeaza o masa compacta, de obicei in stomac.

Termenul adecvat pentru aceasta afectiune este staza gastrointestinala (GI) si poate fi o problema care pune viata in pericol la iepuri daca nu sunt tratati imediat ce apar simptome.

Tratament

Indiferent de cauza pentru care nu mananca, iepurii care prezinta semne de staza gastrointestinala GI trebuie examinati imediat de un medic veterinar si tratati cu lichide subcutanate (sau lichide intravenoase, daca sunt foarte deshidratati), medicamente care imbunatatesc motilitatea GI, medicamente impotriva gazelor, si hranirea cu ajutorul unei seringi. Medicii veterinari ar trebui, de asemenea, sa diagnosticheze si sa trateze cauza principala a scaderii apetitului iepurelui.

Cand sunt tratati de timpuriu si in mod temeinic, iepurii se pot recupera complet chiar si dupa o staza gastro-intestinala severa.

 

2. Afectiuni dentare

Problemele dentare sunt foarte frecvente la iepuri si sunt adesea legate de o alimentatie necorespunzatoare.

Dintii iepurilor (atat incisivii frontali, cat si molarii din spate) au radacini deschise si cresc continuu, pana la 1 mm / zi. Dintii iepurilor vor creste mai mult atunci cand iepurii mananca cantitati excesive de pelete moi si sfaramicioase si nu isi tocesc dintii mestecand suficient fan grosier, asa cum ar face in salbaticie.

Odata crescuti excesiv, molarii pot dezvolta abcese la radacini sau pot forma alte complicatii din cauza uzurii anormale. Iepurele isi poate taia limba, gingiile, obrajii. Atunci cand iepurele nu isi poate imbina in mod corect maxilarul superior si inferior atunci cand gura este inchisa, se spune ca iepurele sufera de malocluzie dentara.

Dintii din fata pot creste prea mult pana la punctul in care ies din gura, sa creasca in unghi unul fata de celalalt, sa se indoaie inapoi in gura, sa se indoaie lateral sau in alte pozitii problematice.

Iepurii cu boli dentare adesea vor saliva, vor inceta sa mai manance, vor inceta sa produca fecale si vor dezvolta staza gastrointestinala (GI) secundara.

Tratament

Iepurii cu aceste simptome ar trebui sa fie examinati imediat de catre un medic veterinar. Acesta poate taia dintii iepurelui pentru a incerca sa restabileasca ocluzia normala a dintilor superiori si inferiori, precum si sa trateze simptomele de staza GI, daca acestea sunt prezente. Abcesele formate la radacina dintelui pot necesita extragerea dintilor sub anestezie, plus administrarea de antibiotice si analgezice.

Odata ce reusesc din nou sa manance, iepurii cu probleme dentare trebuie hraniti cu fan pentru a incerca sa se previna cresterea excesiva a dintilor. Din pacate, multi iepuri cu probleme dentare sufera de acestea termen lung si necesita tratament veterinar repetat.

 

3. Tumori uterine

Statisticile arata ca pana la 70% dintre iepurii (femele) ne-sterilizati cu varsta peste 3-4 ani dezvolta cancer uterin. Din acest motiv, toate femelele iepuri ar trebui sa fie sterilizate (uterul si ovarele sunt indepartate) cat mai curand posibil, dupa varsta de 5-6 luni.

Femelele nesterilizate adesea dezvolta initial modificari benigne in endometrul uterin (mucoasa) care progreseaza in timp spre cancer malign. Dupa cateva luni, cancerul uterin se poate raspandi sau metastaza din uter in alte parti ale corpului, in special in plamani.

Odata ce cancerul s-a raspandit, afectiunea este de obicei fatala. Cu toate acestea, inainte de a se raspandi, cancerul uterin este complet vindecabil daca iepurele este sterilizat. Iepurii cu cancer uterin nu prezinta in faza incipienta alte simptome decat scaderea poftei de mancare. Unii pot dezvolta staza gastrointestinala (GI). In timp, poate aparea sange in urina. Este posibil sa piarda in greutate si sa aiba abdomenul umflat din cauza unui uter destins/dilatat.

Tratament

Iepurii cu aceste simptome ar trebui sa fie examinati de un medic veterinar care poate simti adesea uterul marit al iepurelui prin palparea abdomenului. Medicul poate face o radiografie a abdomenului si a pieptului pentru a se asigura ca nu sunt prezente tumori in piept si pentru a confirma ca numai uterul este afectat. Uneori este necesara o ecografie abdominala pentru a confirma marirea uterului. Daca pieptul pare a fi in regula, iepurele ar trebui sa fie sterilizat cat mai curand posibil.

 

4. Inclinarea capului (torticolis)

Inclinarea capului spre o parte – denumita torticolis – este un simptom comun la iepuri, care pot avea cauze diferite. Cele mai frecvente doua cauze ale torticolis-ului la iepuri sunt infectia urechii interne cu bacterii si infectia creierului cu un parazit numit Encephalitozoon cuniculi (sau E. cuniculi).

Infectia cu bacterii a urechii interne este frecvent intalnita in special la iepurii din rasa Lop, ale caror urechi sunt indreptate in jos si care pot retine umezeala iar bacteriile pot prolifera mai usor in canalele urechii.

Acesti iepuri pot manca si pot fi activi, avand pur si simplu o inclinare a capului spre urechea infectata. Sau din contra, pot fi letargici, sa nu manance, sa aiba miscari involuntare ale ochilor si vertij, sa se rostogoleasca in lateral in directia inclinarii capului. Puroiul poate fi sau nu vizibil in canalul urechii la examinarea unui medic veterinar.

Tratament

Pentru confirmarea existentei unei boli la urechea interna poate fi necesara efectuarea unei radiografii care sa indice prezenta puroiului in urechea interna. Tratamentul implica administrarea pe termen lung de antibiotice si antiinflamatoare, precum si ingrijire asistata cum ar fi alimentarea cu seringa.

E. cuniculi este un parazit microscopic care infecteaza creierul si maduva spinarii (sistemul nervos central), provocand diverse simptome neurologice anormale, inclusiv inclinarea capului, rotirea sau rostogolirea intr-o parte, convulsii, intinderea repetata a membrelor, miscari anormale ale ochilor. Unii iepuri poarta acest parazit in sistemul nervos central fara sa prezinte semne si il raspandesc la alti iepuri prin urina.

Infectia cu E. cuniculi a urechii interne este imposibil de diagnosticat de medic fara radiografii si analize de sange. Iepurii diagnosticati cu E. cuniculi sunt tratati pe termen lung cu medicamente antiparazitare si antiinflamatoare si ingrijire sustinuta, cum ar fi hranirea asistata, dupa caz.

Inclinarea capului se rezolva adesea la acesti iepuri dar pentru unii persista iar acestia invata sa se adapteze conditiei, in ciuda inclinarii.

 

5. Infectii ale tractului respirator

Iepurii respira in mod natural pe nas si nu pot respira bine prin gura. Ei pot  suferi de infectii ale tractului respirator care le pot afecta atat caile respiratorii superioare (nasul si traheea), cat si caile respiratorii inferioare (plamanii).

Iepurii cu infectii limitate la caile respiratorii superioare sunt adesea denumiti ca avand „muci”. Iepurii cu mucus si scurgeri care le blocheaza caile nazale pot stranuta in mod repetat si au dificultati de respiratie. „Pneumonia” este „rezervata” celor care au o infectie care afecteaza atat caile respiratorii inferioare, cat si cele superioare. Cei cu pneumonie pot  sa aiba probleme cu respiratia, sa aiba o respiratie suieratoare sau sa stranute.

Iepurii cu infectii ale cailor respiratorii pot avea apetit scazut, secretii oculare, productie scazuta de fecale si pot scadea in greutate. Acestia pot dezvolta staze gastro-intestinale (GI) secundare infectiei tractului respirator.

Infectiile tractului respirator la iepuri sunt cel mai frecvent cauzate de bacterii – in special bacterii numite Pasteurella. Purtatorii acestor bacterii sunt deseori rozatoarele, cum ar fi cobaii. Rozatoarele si iepurii nu ar trebui sa fie niciodata adapostiti impreuna.

Alte tipuri de bacterii in afara de Pasteurella, precum si anumite virusuri si ocazional  ciuperci, pot provoca infectii ale cailor respiratorii si la iepuri.

Tratament

Iepurii cu infectii ale tractului respirator – in special cei care au probleme cu respiratia – ar trebui vazuti de un medic veterinar cat mai devreme posibil.

Razele X sunt deseori necesare pentru a evalua plamanii iepurelui. Este posibil ca iepurii mai grav afectati sa necesite administrarea de oxigen, antibiotice si antiinflamatoare, precum si lichide subcutanate sau intravenoase si hranirea cu seringa. Iepurii cu caile nazale blocate pot avea nevoie de degajarea acestora, astfel incat sa poata respira.

Lasati netratati, iepurii cu infectii respiratorii pot muri. Totusi, cu tratament medical pe termen lung si ingrijire asistata chiar si iepurii cu pneumonie se pot recupera complet.

 

In general, iepurii pot prospera ca animale de companie atunci cand sunt hraniti si ingrijiti corespunzator. Este esential ca proprietarii de iepuri sa fie familiarizati cu bolile comune la animalele lor de companie astfel incat sa le poata recunoaste si sa le trateze de indata ce apar.

 

Sursa imagini: pixabay.com